Biblia de Studiu

¹„Tăceți, ostroave, și ascultați-Mă!

Să-și învioreze popoarele puterea,

să înainteze și să vorbească!

²Cine a ridicat de la răsărit pe acela

pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui?

Cine îi supune neamuri și împărați?

Cine le face sabia praf

și arcul, o pleavă luată de vânt?

³El îi urmărește, merge în pace pe un drum pe care

n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui.

⁴Cine a făcut și a împlinit aceste lucruri?

Acela care a chemat neamurile de la început,

Eu, Domnul, Cel dintâi

⁵Ostroavele văd lucrul acesta și se tem,

capetele pământului tremură,

se apropie și vin.

⁶Se ajută unul pe altul

și fiecare zice fratelui său:

’Fii cu inimă!’

⁷Lemnarul îmbărbătează pe argintar;

cel ce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală,

zicând despre îmbinare: ’Este bună!’,

și țintuiește idolul în cuie

ca să nu se clatine.

⁸Dar tu, Israele, robul Meu,

Iacove, pe care te-am ales,

sămânța lui Avraam, prietenul Meu,

⁹tu, pe care te-am luat de la marginile pământului

și pe care te-am chemat dintr-o țară depărtată,

căruia ți-am zis:

’Tu ești robul Meu,

te aleg, și nu te lepăd!

¹⁰Nu te teme, căci Eu sunt cu tine;

nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău;

Eu te întăresc,

tot Eu îți vin în ajutor.

Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare’,

¹¹iată, înfruntați și acoperiți de rușine

vor fi toți cei ce sunt mâniați pe tine;

vor fi nimiciți

și vor pieri cei ce ți se împotrivesc.

¹²Îi vei căuta și nu-i vei mai găsi

pe cei ce se certau cu tine;

vor fi nimiciți,

vor fi pierduți cei ce se războiau cu tine.

¹³Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă

și-ți zic: ’Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!

¹⁴Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov

și rămășiță slabă a lui Israel,

căci Eu îți vin în ajutor – zice Domnul –

¹⁵Iată, te fac o sanie ascuțită, nouă de tot, cu mulți dinți;

vei zdrobi, vei sfărâma munții

¹⁶Le vei vântura și le va lua vântul

și un vârtej le va risipi,

dar tu te vei bucura în Domnul,

te vei făli cu Sfântul lui Israel.

¹⁷Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă și nu este;

li se usucă limba de sete.

Eu, Domnul, îi voi asculta;

Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.

¹⁸Voi face să izvorască râuri pe dealuri

și izvoare în mijlocul văilor;

voi preface pustia în iaz

și pământul uscat în șuvoaie de ape;

¹⁹voi sădi cedri, salcâmi,

mirți și măslini în pustie;

voi pune chiparoși, ulmi

și merișori turcești la un loc în pustie,

²⁰ca să vadă cu toții și să știe,

să priceapă și să înțeleagă

că mâna Domnului a făcut aceste lucruri

și Sfântul lui Israel le-a zidit.

²¹Apărați-vă pricina – zice Domnul –

²²„Să le arate și să ne spună ce are să se întâmple;

care sunt prorociile pe care le-ați făcut vreodată?

Spuneți ca să luăm seama la ele

și să le vedem împlinirea,

sau vestiți-ne viitorul.

²³Spuneți-ne ce se va întâmpla mai târziu,

ca să știm că sunteți dumnezei,

faceți măcar ceva bun sau rău

ca să vedem și să privim cu toții.

²⁴Iată că nu sunteți nimic

și lucrarea voastră este nimic;

o scârbă este cine vă alege pe voi.

²⁵Am sculat pe cineva de la miazănoapte

și vine de la răsărit;

el cheamă Numele Meu;

trece peste voievozi ca pe noroi

și-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul.

²⁶Cine a vestit lucrul acesta de la început ca să-l știm,

și cu mult înainte ca să zicem: ’Are dreptate’?

Nimeni nu l-a vestit,

nimeni nu l-a prorocit

și nimeni n-a auzit cuvintele voastre.

²⁷Eu, Cel dintâi, am zis Sionului:

’Iată-i, iată-i!’

şi Ierusalimului:

’Îți trimit un vestitor de vești bune!’

²⁸Căci Mă uit și nu este nimeni,

nimeni între ei care să prorocească

și care să poată răspunde, dacă-l voi întreba.

²⁹Iată că toți sunt nimic,

lucrările lor sunt zadarnice,

idolii lor sunt o suflare goală!”