Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Isaia 51
1„Ascultați-Mă, voi, care umblați după neprihănire,
care căutați pe Domnul!
Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți,
spre gaura gropii din care ați fost scoși.
2Uitați-vă la părintele vostru Avraam
și spre Sara, care v-a născut,
căci l-am chemat când era numai el singur,
l-am binecuvântat și l-am înmulțit.
3Tot astfel, Domnul are milă de Sion
și mângâie toate dărâmăturile lui.
El va face pustia lui ca un rai
și pământul lui uscat, ca o grădină a Domnului.
Bucuria și veselia vor fi în mijlocul lui,
mulțumiri și cântări de laudă.
4Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu,
pleacă urechea spre Mine, neamul Meu!
Căci din Mine va ieși Legea
și voi pune Legea Mea lumină popoarelor.
5Neprihănirea Mea este aproape,
mântuirea Mea se va arăta
și brațele Mele vor judeca popoarele,
ostroavele vor nădăjdui în Mine
și se vor încrede în brațul Meu.
6Ridicați ochii spre cer
și priviți în jos pe pământ!
Căci cerurile vor pieri ca un fum,
pământul se va preface în zdrențe ca o haină
și locuitorii lui vor muri ca niște muște,
dar mântuirea Mea va dăinui în veci
și neprihănirea Mea nu va avea sfârșit.
7Ascultați-Mă, voi, care cunoașteți neprihănirea,
popor care ai în inimă Legea Mea!
Nu te teme de ocara oamenilor
și nu tremura de ocările lor!
8Căci îi va mânca molia ca pe o haină
și-i va roade viermele cum roade lâna,
dar neprihănirea Mea va dăinui în veci
și mântuirea Mea se va întinde din veac în veac.”
9Trezește-te, trezește-te și îmbracă-te cu putere,
braț al Domnului!
Trezește-te ca în zilele de odinioară
și în veacurile din vechime!
Oare n-ai doborât Tu Egiptul
și n-ai străpuns balaurul?
10Nu ești Tu Acela care ai uscat marea,
apele Adâncului celui mare,
și ai croit în adâncimile mării un drum
pentru trecerea celor răscumpărați?
11Astfel, cei răscumpărați de Domnul se vor întoarce,
vor veni în Sion cu cântări de biruință
și o bucurie veșnică le va încununa capul;
îi va apuca veselia și bucuria,
iar durerea și gemetele vor fugi.
12„Eu, Eu vă mângâi.
Dar cine ești tu, ca să te temi
de omul cel muritor
și de fiul omului, care trece ca iarba,
13și să uiți pe Domnul, care te-a făcut,
care a întins cerurile
și a întemeiat pământul?
De ce să tremuri necontenit toată ziua
înaintea mâniei asupritorului,
când umblă să te nimicească?
Unde este mânia asupritorului?
14În curând, cel încovoiat sub fiare va fi dezlegat;
nu va muri în groapă
și nu va duce lipsă de pâine.
15Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
care stârnesc marea și fac să-i urle valurile
și al cărui Nume este Domnul oștirilor.
16Eu pun cuvintele Mele în gura ta
și te acopăr cu umbra mâinii Mele
ca să întind ceruri noi
și să întemeiez un pământ nou
și să zic Sionului: ’Tu ești poporul Meu!’”
17Trezește-te, trezește-te!
Scoală-te, Ierusalime,
care ai băut din mâna Domnului
potirul mâniei Lui,
care ai băut,
ai sorbit până în fund potirul amețelii!
18Căci nu este niciunul care să-l călăuzească
din toți copiii pe care i-a născut,
nu este niciunul care să-l ia de mână
din toți copiii pe care i-a crescut.
19Amândouă aceste lucruri ți s-au întâmplat –
dar cine te va plânge? –
pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia.
Cum să te mângâi eu?
20Fiii tăi, leșinați,
zăceau în toate colțurile ulițelor,
ca cerbul într-un laț,
plini de mânia Domnului
și de mustrarea Dumnezeului tău.
21De aceea, nenorocitule,
beat ce ești, dar nu de vin, ascultă:
22Așa vorbește Domnul tău,
Domnul, Dumnezeul tău,
care apără pe poporul Lui:
„Iată că îți iau din mână
potirul amețelii,
potirul mâniei Mele,
ca să nu mai bei din el
23şi îl voi pune în mâna asupritorilor tăi,
care îți ziceau:
’Îndoaie-te ca să trecem peste tine!’
Îți făceai atunci spinarea ca un pământ
și ca o uliță pentru trecători.”