Biblia de Studiu

¹Piere cel neprihănit

și nimănui nu-i pasă;

se duc oamenii de bine

și nimeni nu ia aminte

că din pricina răutății este luat cel neprihănit.

²El intră în pace în groapa lui:

cel ce umblă pe drumul cel drept

se odihnește în culcușul lui.

³Dar voi apropiați-vă încoace,

fii ai vrăjitoarei,

sămânța preacurvarului și a curvei!

⁴De cine vă bateți voi joc?

Împotriva cui vă deschideți voi gura larg

și scoateți limba?

Nu sunteți voi niște copii ai păcatului,

o sămânță a minciunii,

⁵care se încălzește pentru idoli sub orice copac verde,

care junghie pe copii în văi,

sub crăpăturile stâncilor?

⁶În pietrele lustruite din pâraie

este partea ta de moștenire,

ele sunt soarta ta;

lor le torni și jertfe de băutură

și le aduci daruri de mâncare.

Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta?

⁷Pe un munte înalt și ridicat

îți faci culcușul;

tot acolo te sui

să aduci jertfe.

⁸Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușorilor,

căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea

și te sui în pat,

îți lărgești culcușul

și faci legământ cu ei;

îți place legătura cu ei

și iei seama la semnul lor.

⁹Te duci la împărat cu untdelemn,

îți înmulțești miresmele,

îți trimiți solii departe

și te pleci până la Locuința morților.

¹⁰Obosești mergând

și nu zici: ’Încetez!’

Tot mai găsești putere în mâna ta,

de aceea nu te doboară întristarea.

¹¹Și de cine te sfiai, de cine te temeai,

de nu Mi-ai fost credincioasă,

de nu ți-ai adus aminte

și nu ți-a păsat de Mine?

Și Eu tac, și încă de multă vreme,

de aceea nu te temi tu de Mine.

¹²Dar acum îți voi da pe față neprihănirea

și faptele tale

nu-ți vor folosi!

¹³Și atunci să strigi

și să te izbăvească mulțimea idolilor tăi!

Căci îi va lua vântul pe toți,

o suflare îi va ridica.

Dar cel ce se încrede în Mine va moșteni țara

și va stăpâni muntele Meu cel sfânt.”

¹⁴Și El zice:

„Croiți, croiți drum,

pregătiți calea,

¹⁵Căci așa vorbește Cel Preaînalt,

a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt:

„Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie,

dar sunt cu omul zdrobit și smerit

ca să înviorez duhurile smerite

și să îmbărbătez inimile zdrobite.

¹⁶Nu vreau să cert în veci,

nici să țin o mânie necurmată,

când înaintea Mea cad în leșin duhurile

și sufletele pe care le-am făcut.

¹⁷Din pricina păcatului lăcomiei lui

M-am mâniat și l-am lovit,

M-am ascuns, în supărarea Mea,

și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui.

¹⁸I-am văzut căile, și totuși îl voi tămădui;

îl voi călăuzi

și-l voi mângâia, pe el

și pe cei ce plâng împreună cu el.

¹⁹Voi pune lauda pe buze:

’Pace, pace celui de departe și celui de aproape! –

zice Domnul –

Da, Eu îl voi tămădui!’

²⁰Dar cei răi sunt ca marea înfuriată,

care nu se poate liniști

și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl.

²¹Cei răi n-au pace”,

zice Dumnezeul meu.