Biblia de Studiu

¹O, de ai despica cerurile

și Te-ai coborî,

²ca de un foc care aprinde vreascu­rile,

ca de un foc care face apa să dea în clocot!

Ți-ar cunoaște atunci vrăjmașii Numele

și ar tremura neamurile înaintea Ta!

³Când ai făcut minuni la care nu ne așteptam,

Te-ai coborât și munții s-au zguduit înaintea Ta,

⁴cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se

și cum nici n-a văzut vreodată ochiul așa ceva:

anume ca un alt dumnezeu afară de Tine

să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El.

⁵Tu ieși înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea,

a celor ce umblă în căile Tale și își aduc aminte de Tine.

Dar Te-ai mâniat pentru că am păcătuit.

Vom suferi noi veșnic

sau putem fi mântuiți?

⁶Toți am ajuns ca niște necurați

și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită.

Toți suntem ofiliți ca o frunză

și nelegiuirile noastre

⁷Nu este nimeni care să cheme Numele Tău

sau care să se trezească și să se alipească de Tine,

de aceea ne-ai ascuns Fața Ta

și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.

⁸Dar, Doamne,

Tu ești Tatăl nostru;

noi suntem lutul și Tu, olarul care ne-a întocmit:

suntem cu toții lucrarea mâinilor Tale.

⁹Nu Te mânia prea mult, Doamne,

și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire!

Privește dar spre noi, căci toți suntem poporul Tău!

¹⁰Cetățile Tale cele sfinte sunt pustii;

Sionul este pustiu,

Ierusalimul, o pustietate!

¹¹Casa noastră cea sfântă și slăvită,

în care părinții noștri cântau laudele Tale,

a ajuns pradă flăcărilor

și tot ce aveam mai scump a fost pustiit.

¹²După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne?

Vei tăcea Tu oare și ne vei întrista nespus de mult?”