Biblia de Studiu

¹Totuși întunericul nu va împărăți veșnic pe pământul în care

acum este necaz.

După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară

țara lui Zabulon și țara lui Neftali,

în vremurile viitoare va acoperi cu slavă

ținutul de lângă mare, țara de dincolo de Iordan,

Galileea neamurilor.

² Poporul care umbla în întuneric

vede o mare lumină;

peste cei ce locuiau în țara umbrei morții

³Tu înmulțești poporul,

îi dai mari bucurii,

și el se bucură înaintea Ta

cum se bucură la seceriș,

cum se veselește la împărțirea prăzii.

⁴Căci jugul care apăsa asupra lui,

toiagul care-i lovea spinarea,

nuiaua celui ce-l asuprea,

le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian.

⁵Căci orice încălțăminte purtată în învălmășeala luptei

și orice haină de război tăvălită în sânge

⁶Căci un Copil ni S-a născut,

un Fiu ni s-a dat

și domnia va fi pe umărul Lui;

Îl vor numi:

Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare,

⁷El va face ca domnia Lui să crească

și o pace fără sfârșit va da

scaunului de domnie al lui David și împărăției lui,

o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire,

de acum și-n veci de veci.

⁸Domnul trimite un cuvânt împotriva lui Iacov,

⁹Tot poporul va avea cunoștință de el,

Efraim și locuitorii Samariei,

care spun cu mândrie și îngâmfare:

¹⁰„Au căzut niște cărămizi,

dar vom zidi cu pietre cioplite,

au fost tăiați niște smochini din Egipt,

dar îi vom înlocui cu cedri.”

¹¹De aceea Domnul

va ridica împotriva lor pe vrăjmașii lui Rețin

și va stârni pe vrăjmașii lor:

¹²pe sirienii de la răsărit,

pe filistenii de la apus

și vor mânca pe Israel cu gura plină;

cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește

și mâna Lui este tot întinsă.

¹³Căci nici poporul nu se întoarce la Cel ce-l lovește

și nu caută pe Domnul oștirilor.

¹⁴De aceea Domnul va smulge din Israel capul și coada,

ramura de finic și trestia într-o singură zi.

¹⁵(Bătrânul și dregătorul sunt capul,și prorocul care învață pe oameni minciuni este coada.)

¹⁶Cei ce povățuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire

și cei ce se lasă povățuiți de ei sunt pierduți.

¹⁷De aceea nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii lor,

nici să aibă milă de orfanii și văduvele lor,

căci toți sunt niște nelegiuiți și niște răi

și toate gurile lor spun mișelii.

Cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește

și mâna Lui este tot întinsă.

¹⁸Căci răutatea arde ca un foc

care mănâncă mărăcini și spini,

aprinde desișul pădurii,

din care se înalță stâlpi de fum.

¹⁹De mânia Domnului oștirilor,

țara parcă ar fi aprinsă

și poporul este ca ars de foc;

nimeni nu cruță pe fratele său,

²⁰fiecare jefuiește în dreapta

și rămâne flămând,

mănâncă în stânga

și nu se satură.

La urmă își mănâncă fiecare carnea brațului său:

²¹Manase mănâncă pe Efraim, Efraim – pe Manase

și amândoi, împreună, pe Iuda.

Cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește

și mâna Lui este tot întinsă.