Biblia de Studiu

¹În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, copiii lui Israel s-au adunat, îmbrăcați în saci și presărați cu țărână, pentru ținerea unui post. ²Cei ce erau din neamul lui Israel, despărțindu-se de toți străinii, au venit și și-au mărturisit păcatele lor și fărădelegile pă­rinților lor. ³După ce au stat jos, au citit în cartea Legii Domnului, Dumnezeului lor, a patra parte din zi și altă a patra parte din zi și-au mărturisit păcatele și s-au închinat înaintea Domnului, Dumnezeului lor.

„Sculați-vă și binecuvântați pe Domnul, Dumnezeul vostru,

din veșnicie în veșnicie!

Binecuvântat să fie Numele Tău cel slăvit,

⁶Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile,

cerurile cerurilor și toată oștirea lor

și pământul cu tot ce este pe el,

mările cu tot ce cuprind ele.

Tu dai viață tuturor acestor lucruri

și oștirea cerurilor se închină înaintea Ta.

⁷Tu, Doamne Dumnezeule,

ai ales pe Avram,

l-ai scos din Ur, din Caldeea,

și i-ai pus numele Avraam.

⁸Tu ai găsit inima lui credincioasă înaintea Ta,

ai făcut legământ cu el

și ai făgăduit că vei da seminței lui țara canaaniților,

hitiților, amoriților,

fereziților, iebusiților

și ghirgasiților

și Ți-ai ținut cuvântul,

căci ești drept.

⁹Tu ai văzut necazul părinților noștri în Egipt

și le-ai auzit strigătele la Marea Roșie.

¹⁰Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon,

împotriva tuturor slujitorilor lui

și împotriva întregului popor din țara lui,

pentru că știai cu câtă îngâmfare se purtaseră față de părinții noștri

și Ți-ai arătat slava Ta, cum se vede astăzi.

¹¹Ai despărțit marea înaintea lor

și au trecut pe uscat prin mijlocul mării,

dar ai prăbușit în adânc, ca o piatră în fundul apelor,

pe cei ce-i urmăreau.

¹²I-ai călăuzit ziua printr-un stâlp de nor

și noaptea printr-un stâlp de foc

care le lumina drumul

pe care aveau să-l urmeze.

¹³Te-ai coborât pe muntele Sinai,

le-ai vorbit din înălțimea cerurilor

și le-ai dat porunci drepte, legi adevărate,

învățături și orânduiri minunate.

¹⁴Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt

și le-ai dat prin robul Tău Moise

¹⁵Le-ai dat, de la înălțimea cerurilor, pâine când le era foame

și ai scos apă din stâncă atunci când le era sete.

Și le-ai spus să intre în stăpânirea țării

pe care juraseşi că le-o vei da.

¹⁶Dar părinții noștri s-au îngâmfat

și și-au înțepenit grumazul.

N-au urmat poruncile Tale,

¹⁷n-au vrut să asculte

și au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei.

Și-au înțepenit grumazul

și, în răzvrătirea lor,

și-au pus o căpetenie

ca să se întoarcă în robia lor.

Dar Tu, Tu ești un Dumnezeu

gata să ierți,

îndurător și milostiv,

încet la mânie

și bogat în bunătate.

¹⁸nici chiar atunci când și-au făcut un vițel turnat

și au zis: ’Iată Dumnezeul tău

care te-a scos din Egipt!’

și s-au dedat la mari ocări față de Tine.

¹⁹În îndurarea Ta fără margini,

nu i-ai părăsit în pustie

și stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum,

nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea

drumul pe care aveau să-l urmeze.

²⁰Le-ai dat Duhul Tău cel bun ca să-i facă înțelepți;

n-ai îndepărtat mana Ta de la gura lor

și le-ai dat apă să-și potolească setea.

²¹Patruzeci de ani ai avut grijă să-i hrănești în pustie

și n-au dus lipsă de nimic,

hainele nu li s-au învechit

și picioarele nu li s-au umflat.

²²Le-ai dat în mână împărății și popoare,

ale căror ținuturi le-ai împărțit între ei,

și au stăpânit țara lui Sihon, împăratul Hesbonului,

și țara lui Og, împăratul Basanului.

²³Le-ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor

și i-ai adus în țara

despre care spuseseşi părinților lor

că au s-o ia în stăpânire.

²⁴Și fiii lor au intrat

și au luat țara în stăpânire;

ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării,

canaaniții,

și i-ai dat în mâinile lor,

împreună cu împărații

și popoarele țării,

ca să le facă ce le place.

²⁵Au ajuns stăpâni pe cetăți întărite și pe pământuri roditoare;

au stăpânit case pline de tot felul de bunătăți,

puțuri săpate, vii, măslini și pomi roditori din belșug;

au mâncat, s-au săturat, s-au îngrășat

și au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare.

²⁶Totuși ei s-au răsculat

și s-au răzvrătit împotriva Ta.

Au aruncat Legea Ta la spatele lor,

au ucis pe prorocii Tăi, care-i rugau fierbinte

să se întoarcă la Tine,

și s-au dedat la mari ocări față de Tine.

²⁷Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmașilor lor,

care i-au apăsat.

Dar, în vremea necazului lor,

au strigat către Tine,

și Tu i-ai auzit de la înălțimea cerurilor

și, în îndurarea Ta cea mare,

le-ai dat izbăvitori

care i-au scăpat din mâinile vrăjmașilor lor.

²⁸Când au avut odihnă,

au început iarăși să facă rău înaintea Ta.

Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmașilor lor,

care i-au stăpânit.

Dar din nou au strigat către Tine

și Tu i-ai auzit de la înălțimea cerurilor

și, în marea Ta îndurare, i-ai izbăvit de mai multe ori.

²⁹I-ai rugat fierbinte

să se întoarcă la Legea Ta,

dar ei au stăruit în îngâmfarea lor,

n-au ascultat de poruncile Tale,

au păcătuit împotriva orânduirilor Tale,

care fac viu pe cel ce le împlinește,

Ți-au întors spatele cu îndărătnicie,

și-au înțepenit grumazul

și n-au ascultat.

³⁰I-ai îngăduit astfel mulți ani,

le-ai dat înștiințări prin Duhul Tău, prin proroci,

și tot n-au luat aminte.

Atunci i-ai dat în mâinile unor popoare străine.

³¹Dar, în marea Ta îndurare,

nu i-ai nimicit și nu i-ai părăsit,

căci Tu ești un Dumnezeu milostiv și îndurător.

³²Și acum, Dumnezeul nostru,

Dumnezeule mare, puternic și înfricoșat,

Tu, care Îți ții legământul Tău de îndurare,

nu privi ca puțin lucru

toate suferințele prin care am trecut noi,

împărații noștri, căpeteniile noastre,

preoții noștri, prorocii noștri,

părinții noștri și tot poporul Tău,

din vremea împăraților Asiriei până în ziua de azi.

³³Tu ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat,

căci Te-ai arătat credincios,

iar noi am făcut rău.

³⁴Împărații noștri, căpeteniile noastre,

preoții noștri și părinții noștri

n-au păzit Legea

și n-au dat ascultare nici poruncilor, nici înștiințărilor

pe care li le dădeai.

³⁵Când erau stăpâni,

în mijlocul multelor binefaceri pe care li le dădeai,

în țara întinsă și roditoare pe care le-o dăduseşi,

nu Ți-au slujit și nu s-au abătut de la faptele lor rele.

³⁶Și astăzi, iată-ne robi!

Iată-ne robi pe pământul pe care l-ai dat părinților noștri

pentru ca să se bucure de roadele și de bunurile lui!

³⁷El își înmulțește roadele

pentru împărații cărora ne-ai supus

din pricina păcatelor noastre;

ei stăpânesc după plac

asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre

³⁸Pentru toate acestea,

noi am încheiat un legământ,

pe care l-am făcut în scris.