Biblia de Studiu

²El m-a dus, m-a mânat

în întuneric, și nu în lumină.

³Numai împotriva mea Își întinde

⁴Mi-a prăpădit carnea

și pielea și mi-a zdrobit oasele.

⁵A făcut zid împrejurul meu

și m-a înconjurat cu otravă și durere.

⁶Mă așază în întuneric

ca pe cei morți pentru totdeauna.

⁷M-a înconjurat cu un zid ca să nu ies;

m-a pus în lanțuri grele.

⁸Să tot strig și să tot cer ajutor,

căci El tot nu-mi primește rugăciunea.

⁹Mi-a astupat calea cu pietre cioplite

și mi-a strâmbat cărările.

¹⁰Mă pândește ca un urs

și ca un leu într-un loc ascuns.

¹¹Mi-a abătut căile și apoi s-a aruncat pe mine

și m-a pustiit.

¹²Și-a încordat arcul

și m-a pus țintă săgeții Lui.

¹³În rărunchi mi-a înfipt săgețile din tolba Lui.

¹⁴Am ajuns de râsul poporului meu

¹⁵M-a săturat de amărăciune,

m-a îmbătat cu pelin.

¹⁶Mi-a sfărâmat dinții cu pietre,

m-a acoperit cu cenușă.

¹⁷Mi-a luat pacea

și nu mai cunosc fericirea.

¹⁸Și am zis: „S-a dus puterea mea de viață

¹⁹Gândește-Te la necazul și suferința mea,

²⁰Când își aduce aminte sufletul meu de ele,

este mâhnit în mine.

²¹Iată ce mai gândesc în inima mea

și iată ce mă face să mai trag nădejde:

²²Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit,

²³ci se înnoiesc în fiecare dimineață.

²⁴„Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu,

²⁵Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El,

cu sufletul care-L caută.

²⁶Bine este să aștepți în tăcere

ajutorul Domnului.

²⁷Este bine pentru om

să poarte un jug în tinerețea lui.

²⁸Să stea singur și să tacă,

pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;

²⁹să-și umple gura cu țărână

³⁰să dea obrazul celui ce-l lovește

și să se sature de ocări.

³²Ci, când mâhnește pe cineva,

Se îndură iarăși de el,

după îndurarea Lui cea mare,

³³căci El nu necăjește cu plăcere,

nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.

³⁴Când se calcă în picioare

toți prinșii de război ai unei țări,

³⁵când se calcă dreptatea omenească

în fața Celui Preaînalt,

³⁶când este nedreptățit un om în pricina lui,

nu vede Domnul?

³⁷Cine a spus și s-a întâmplat ceva

fără porunca Domnului?

³⁹De ce să se plângă omul cât trăiește?

Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!

⁴⁰Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm

⁴¹Să ne înălțăm și inimile cu mâinile

spre Dumnezeu din cer, zicând:

⁴²„Am păcătuit, am fost îndărătnici

și nu ne-ai iertat!”

⁴³În mânia Ta, Te-ai ascuns

și ne-ai urmărit,

ai ucis fără milă.

⁴⁴Te-ai învăluit într-un nor

ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

⁴⁵Ne-ai făcut de batjocură

și de ocară printre popoare.

⁴⁶Toți vrăjmașii noștri

deschid gura împotriva noastră.

⁴⁷De groază și de groapă am avut parte,

de prăpăd și pustiire.

⁴⁸Șuvoaie de apă îmi curg din ochi

din pricina prăpădului fiicei po­porului meu.

⁴⁹Mi se topește ochiul în lacrimi

necurmat și fără răgaz,

⁵⁰până ce Domnul va privi din cer

și va vedea.

⁵¹Mă doare ochiul de plâns

pentru toate fiicele cetății mele.

⁵²Cei ce mă urăsc fără temei

m-au gonit ca pe o pasăre.

⁵³Voiau să-mi nimicească viața într-o groapă

și au aruncat cu pietre în mine.

⁵⁴Mi-au năvălit apele peste cap

și ziceam: „Sunt pierdut!”

⁵⁵Dar am chemat Numele Tău, Doamne,

din fundul gropii.

⁵⁶Tu mi-ai auzit glasul:

Nu-Ți astupa urechea

la suspinele și strigătele mele!

⁵⁷În ziua când Te-am chemat,

Te-ai apropiat și ai zis: „Nu te teme!”

⁵⁸Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu,

mi-ai răscumpărat viața!

⁵⁹Doamne, ai văzut apăsarea mea;

fă-mi dreptate!

⁶⁰Ai văzut toate răzbunările lor,

toate uneltirile lor împotriva mea.

⁶¹Doamne, le-ai auzit ocările,

toate uneltirile împotriva mea,

⁶²cuvântările potrivnicilor mei

și planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

⁶³Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală!

Eu sunt cântecul lor de batjocură.

⁶⁴Răsplătește-le, Doamne,

după faptele mâinilor lor!

⁶⁵Împietrește-le inima

și aruncă blestemul Tău împotriva lor!

⁶⁶Urmărește-i, în mânia Ta,

și șterge-i de sub ceruri, Doamne!