Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Psalmi 106
1Lăudați pe Domnul!
Lăudați pe Domnul, căci este bun,
căci îndurarea Lui ține în veci!
2Cine va putea spune isprăvile mărețe ale Domnului?
Cine va putea vesti toată lauda Lui?
3Ferice de cei ce păzesc Legea,
de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!
4Adu-Ți aminte de mine, Doamne, în bunăvoința Ta pentru poporul Tău!
5ca să văd fericirea aleșilor Tăi,
să mă bucur de bucuria poporului Tău
și să mă laud cu moștenirea Ta!
6Noi am păcătuit ca și părinții noștri,
am săvârșit nelegiuirea, am făcut rău.
7Părinții noștri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale,
nu și-au adus aminte de mulțimea îndurărilor Tale
și au fost neascultători la mare, la Marea Roșie.
8Dar El i-a scăpat din pricina Numelui Lui,
ca să-Și arate puterea.
9A mustrat Marea Roșie și ea s-a uscat
și i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu.
10I-a scăpat din mâna celui ce-i ura
și i-a izbăvit din mâna vrăjmașului.
11Apele au acoperit pe potrivnicii lor.
N-a rămas unul măcar din ei.
12Atunci, ei au crezut în cuvintele Lui și au cântat laudele Lui.
13Dar au uitat curând lucrările Lui
și n-au așteptat împlinirea planurilor Lui,
14ci i-a apucat pofta în pustie
și au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
15El le-a dat ce cereau,
dar a trimis o molimă printre ei.
16În tabără au fost geloși pe Moise
și pe Aaron, sfântul Domnului.
17Atunci s-a deschis pământul și a înghițit pe Datan
și s-a închis deasupra cetei lui Abiram.
18Focul le-a aprins ceata
și flacăra a mistuit pe cei răi.
19Au făcut un vițel în Horeb.
20și au schimbat Slava lor
pe chipul unui bou, care mănâncă iarbă.
21Au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor,
care făcuse lucruri mari în Egipt,
22minuni în țara lui Ham,
semne minunate la Marea Roșie.
23Și El a vorbit să-i nimicească,
dar Moise, alesul Său, a stat la mijloc înaintea Lui
ca să-L abată de la mânia Lui și să-L oprească să-i nimicească.
24Ei au nesocotit țara desfătărilor;
n-au crezut în cuvântul Domnului,
25ci au cârtit în corturile lor
și n-au ascultat de glasul Lui.
26Atunci, El a ridicat mâna și a jurat
că-i va face să cadă în pustie,
27că le va doborî sămânța printre neamuri
și-i va împrăștia în mijlocul țărilor.
28Ei s-au alipit de Baal-Peor
și au mâncat vite jertfite morților.
29Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor
și o urgie a izbucnit între ei.
30Dar Fineas s-a sculat și a făcut judecată
și, astfel, urgia s-a oprit.
31Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihănire
din neam în neam, pe vecie.
32Ei au mâniat pe Domnul la apele Meriba
și Moise a fost pedepsit din pricina lor.
33Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Lui
și Moise a vorbit în chip ușuratic cu buzele.
34Ei n-au nimicit popoarele
pe care le poruncise Domnul să le nimicească,
35ci s-au amestecat cu neamurile
și au învățat faptele lor,
36au slujit idolilor lor,
care au fost o cursă pentru ei.
37Și-au jertfit fiii și fiicele la idoli,
38au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor și fiicelor lor,
pe care i-au jertfit idolilor din Canaan,
și țara a fost spurcată astfel prin omoruri.
39S-au spurcat prin faptele lor,
s-au desfrânat prin faptele lor.
40Atunci, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său
și a urât moștenirea Lui.
41I-a dat în mâinile neamurilor,
cei ce îi urau au stăpânit peste ei,
42vrăjmașii lor i-au asuprit
și au fost smeriți sub puterea lor.
43El de mai multe ori i-a izbăvit,
dar ei s-au arătat neascultători în planurile lor
și au ajuns nenorociți prin nelegiuirea lor.
44Dar El le-a văzut strâmtorarea
când le-a auzit strigătele.
45Și-a adus aminte de legământul Său
și a avut milă de ei după bunătatea Lui cea mare:
46a stârnit pentru ei mila
tuturor celor ce-i țineau prinși de război.
47Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru,
și strânge-ne din mijlocul neamurilor
ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt
și să ne fălim cu lauda Ta!
48Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veșnicie în veșnicie!
Și tot poporul să zică: „Amin!
Lăudați pe Domnul!”