Biblia de Studiu

¹Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști,

²știi când stau jos și când mă scol

și de departe îmi pătrunzi gândul.

³Știi când umblu și când mă culc

și cunoști toate căile mele.

⁴Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă,

și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul.

⁵Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte

și-Ți pui mâna peste mine.

⁶O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele,

este prea înaltă ca s-o pot prinde.

⁷Unde mă voi duce departe de Duhul Tău

și unde voi fugi departe de Fața Ta?

⁸Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo;

⁹Dacă voi lua aripile zorilor

și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

¹⁰și acolo mâna Ta mă va călăuzi

și dreapta Ta mă va apuca.

¹¹Dacă voi zice: „Cel puțin întunericul mă va acoperi

și se va face noapte lumina dimprejurul meu”,

¹²iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine,

ci noaptea strălucește ca ziua

și întunericul, ca lumina.

¹³Tu mi-ai întocmit rărunchii,

Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele:

¹⁴Te laud că sunt o făptură așa de minunată.

Minunate sunt lucrările Tale

și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

¹⁵Trupul meu nu era ascuns de Tine

când am fost făcut într-un loc tainic,

țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.

¹⁶Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau

și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite,

¹⁷Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule,

și cât de mare este numărul lor!

¹⁸Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.

Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

¹⁹O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău!

Depărtați-vă de la mine, oameni setoși de sânge!

²⁰Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit,

Îți iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmașii Tăi!

²¹Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc

și să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

²²Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită,

²³Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima!

Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile!

²⁴Vezi dacă sunt pe o cale rea