Biblia de Studiu

¹Doamne, în Tine mă încred:

să nu fiu dat de rușine niciodată!

Izbăvește-mă, în dreptatea Ta!

²Pleacă-Ți urechea spre mine,

grăbește de-mi ajută!

Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetățuie unde să-mi găsesc scăparea!

³Căci Tu ești stânca mea, cetățuia mea

și, pentru Numele Tău, mă vei povățui și mă vei călăuzi.

⁴Scoate-mă din lațul pe care mi l-au întins vrăjmașii,

căci Tu ești ocrotitorul meu!

⁵În mâinile Tale îmi încredințez duhul:

⁶Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deșerți

și mă încred în Domnul.

⁷Fă-mă să mă veselesc și să mă bucur de îndurarea Ta,

căci vezi ticăloșia mea, știi neliniștea sufletului meu

⁸și nu mă vei da în mâinile vrăjmașului,

ci îmi vei pune picioarele la loc larg!

⁹Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare;

fața, sufletul și trupul mi s-au topit de întristare,

¹⁰mi se sfârșește viața în durere și anii în suspine.

Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele și-mi putrezesc oasele.

¹¹Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară,

de mare ocară, pentru vecinii mei și de groază pentru prietenii mei;

cei ce mă văd pe uliță fug de mine.

¹²Sunt uitat de inimi ca un mort,

am ajuns ca un vas sfărâmat.

¹³Aud vorbele rele ale multora,

văd spaima care domnește împrejur,

când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea

și uneltesc să-mi ia viața.

¹⁴Dar eu mă încred în Tine, Doamne,

și zic: „Tu ești Dumnezeul meu!”

¹⁵Soarta mea este în mâna Ta;

scapă-mă de vrăjmașii și de prigonitorii mei!

¹⁶Fă să lumineze Fața Ta peste robul Tău,

scapă-mă prin îndurarea Ta!

¹⁷Doamne, să nu rămân de rușine când Te chem,

ci să rămână de rușine cei răi și ei să se coboare muți în Locuința morților!

¹⁸Să amuțească buzele mincinoase

care vorbesc cu îndrăzneală,

¹⁹O, cât de mare este bunătatea Ta,

pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine

și pe care o arăți celor ce se încred

în Tine, în fața fiilor oamenilor!

²⁰Tu îi ascunzi la adăpostul Feței Tale de cei ce-i prigonesc,

îi ocrotești în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.

²¹Binecuvântat să fie Domnul,

căci Și-a arătat în chip minunat îndurarea față de mine:

parc-aș fi fost într-o cetate întărită!

²²În pornirea mea nechibzuită,

ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!”

Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele

când am strigat spre Tine.

²³Iubiți dar pe Domnul, toți cei iubiți de El,

căci Domnul păzește pe cei credincioși

²⁴Fiți tari și îmbărbătați-vă inima,

toți cei ce nădăjduiți în Domnul!