Biblia de Studiu

¹Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele

ca să nu păcătuiesc cu limba;

îmi voi pune frâu gurii

cât va sta cel rău înaintea mea.”

²Am stat mut, în tăcere;

am tăcut, măcar că eram nenorocit,

și totuși durerea mea nu era mai puțin mare.

³Îmi ardea inima în mine,

un foc lăuntric mă mistuia,

și atunci mi-a venit cuvântul pe limbă și am zis:

⁴„Doamne, spune-mi care este sfârșitul vieții mele,

care este măsura zilelor mele

ca să știu cât de trecător sunt!”

⁵Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână

și viața mea este ca o nimica înaintea Ta.

Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține. (Oprire)

⁶Da, omul umblă ca o umbră,

se frământă degeaba,

strânge la comori și nu știe cine le va lua.

⁷Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?

În Tine îmi este nădejdea.

⁸Izbăvește-mă de toate fărădelegile mele!

Nu mă face de ocara celui nebun!

⁹Stau mut, nu deschid gura,

căci Tu lucrezi.

¹⁰Abate-Ți loviturile de la mine!

Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.

¹¹Tu pedepsești pe om și-l lovești pentru fărădelegea lui;

îi prăpădești, ca molia, ce are el mai scump.

Da, orice om este doar o suflare. (Oprire)

¹²Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,

și pleacă-Ți urechea la strigătele mele!

Nu tăcea în fața lacrimilor mele!

Căci sunt un străin înaintea Ta,

un pribeag, ca toți părinții mei.

¹³Abate-Ți privirea de la mine și lasă-mă să răsuflu

până nu mă duc și nu o să mai fiu!