Biblia de Studiu

¹Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul?  ²Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?  ³Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui?  ⁴Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă. Notă

⁵În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.  ⁶Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului,  ⁷căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.  ⁸Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El, ⁹întrucât știm că Hristosul înviat din morți nu mai moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. ¹⁰Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu. ¹¹Tot așa și voi înșivă socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Notă

¹²Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui.  ¹³Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre ca niște unelte ale nelegiuirii, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu ca vii, din morți cum erați, și dați lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii.  ¹⁴Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har. Notă

¹⁵Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. ¹⁶Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva ca să-l ascultați, sun­teți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?  ¹⁷Dar mul­țumiri fie aduse lui Dumnezeu, pen­tru că, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii pe care ați primit-o.  ¹⁸Și, prin chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai nepri­hănirii. ¹⁹Vorbesc omenește, din pri­ci­na neputinței firii voastre pă­mân­tești: după cum odinioară v-ați făcut mădu­larele voastre roabe ale necură­ției și fărădelegii, așa că săvârșeați fărăde­le­gea, tot așa acum trebuie să vă faceți mădularele voastre roabe ale ne­pri­hă­nirii ca să ajungeți la sfințirea voastră! Notă

²⁰Căci, atunci când erați robi ai pă­catului, erați slobozi față de neprihă­nire.  ²¹Și ce roade aduceați atunci? Roade de care acum vă este rușine, pentru că sfârșitul acestor lucruri este moartea. ²²Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat și v-ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit, viața veșnică.  ²³Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru. Notă