Biblia de Studiu

¹Nu știți, fraților – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăiește el? ²Căci femeia mări­tată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el, dar, dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei.  ³Dacă, deci, când îi tră­iește bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă, dar, dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de Lege, așa că nu mai este preacurvă dacă se mărită după altul.  ⁴Tot astfel, frații mei, prin trupul lui Hristos, și voi ați murit în ce privește Legea, ca să fiți ai Altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți, și aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.  ⁵Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, ațâțate de Lege, lucrau în mădularele noastre și ne făceau să aducem roade pentru moarte.  ⁶Dar acum, am fost izbăviți de Lege și suntem morți față de Legea aceasta, care ne ținea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă. Notă

⁷Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aș fi cunoscut pofta dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu poftești!” ⁸Apoi, păcatul a luat prilejul și a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte, căci, fără Lege, păcatul este mort.  ⁹Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, și eu am murit.  ¹⁰Și porunca, ea, care trebuia să-mi dea viața, mi-a pricinuit moartea.  ¹¹Pentru că păcatul a luat prilejul prin ea, m-a amăgit și, prin însăși porunca aceasta, m-a lovit cu moartea.  ¹²Așa că Legea, negreșit, este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună. Notă

¹³Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeași poruncă.  ¹⁴Știm, în adevăr, că Legea este duhovnicească, dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.  ¹⁵Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.  ¹⁶Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.  ¹⁷Și atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine.  ¹⁸Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.  ¹⁹Căci binele pe care vreau să-l fac nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! ²⁰Și, dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Notă

²¹Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.  ²²Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, ²³dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea și mă ține rob legii păcatului, care este în mădularele mele.  ²⁴O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?… ²⁵Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Notă