Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Rut 1
1Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevastă-sa şi cu cei doi fii ai lui să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului. 2Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi şi cei doi fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion: erau efratiţi, din Betleemul lui Iuda. Ajungând în ţara Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo. 3Elimelec, bărbatul lui Naomi, a murit, şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei. 4Ei şi-au luat neveste moabite. Una se numea Orpa şi cealaltă, Rut şi au locuit acolo aproape zece ani. 5Mahlon şi Chilion au murit şi ei amândoi, şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără bărbat.
6Apoi s-a sculat, ea şi nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său şi-i dăduse pâine . 7Ea a ieşit din locul în care locuia însoţită de cele două nurori ale ei şi a pornit ca să se întoarcă în ţara lui Iuda. 8Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: „Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să Se îndure de voi cum v-aţi îndurat şi voi de cei ce au murit şi de mine! 9Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă, fiecare în casa unui bărbat!”
Şi le-a sărutat. Ele au ridicat glasul şi au plâns 10şi i-au zis: „Nu, noi vom merge cu tine la poporul tău.”
11Naomi a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în pântecele meu ca să poată fi bărbaţii voştri? 12Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou. Şi chiar dacă aş zice că trag nădejde, chiar dacă în noaptea aceasta aş fi cu un bărbat şi aş naşte fii, 13aţi mai aştepta voi până să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins împotriva mea.”
14Şi ele au ridicat glasul şi iarăşi au plâns. Orpa a sărutat pe soacră-sa şi a plecat, dar Rut s-a ţinut de ea.
15Naomi a zis către Rut: „Iată, cumnată-ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnată-ta!”
16Rut a răspuns:
„Nu sta de mine să te las
şi să mă întorc de la tine!
Încotro vei merge tu, voi merge şi eu;
unde vei locui tu, voi locui şi eu;
poporul tău va fi poporul meu
şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;
17unde vei muri tu, voi muri şi eu
şi voi fi îngropată acolo.
Facă-mi Domnul ce o vrea,
dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!”
18Naomi, văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit.
19Au călătorit împreună până ce au ajuns la Betleem. Şi, când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus în mişcare din pricina lor şi femeile ziceau: „Naomi este aceasta?”
20Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceţi Naomi (Plăcută), ziceţi-mi Mara (Amărăciune), căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune. 21La plecare eram în belşug şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea şi Cel Atotputernic m-a întristat?”
22Astfel s-au întors din ţara Moabului Naomi şi noru-sa Rut Moabita. Au ajuns la Betleem la începutul seceratului orzurilor.