Primul loc evident de la care trebuie să pornim când cercetăm porunca a șaptea este căsătoria. Ea a fost primul dar oferit de Dumnezeu lui Adam și Evei. „Voi doi puteți fi una, așa cum Noi Trei suntem Una. Rămâneți împreună și veți descoperi binecuvântări pe care încă nu vi le puteți imagina.”
Este oarecum neobișnuit că, imediat după binecunoscuta descriere a plecării din casa părintească și a unirii celor doi pentru întemeierea unui cămin nou, urmează afirmația: „erau amândoi goi, şi nu le era ruşine”. De ce le-ar fi fost rușine? Ei erau desăvârșiți, pământul era desăvârșit, iar viața era desăvârșită. Nu auziseră niciodată de rușine și, de altfel, nici de îmbrăcăminte. De ce s-ar fi rușinat?
Este limpede că problema îmbrăcămintei din grădină ascunde mai mult decât se vede la prima privire.
Este posibil ca, până în zilele noastre, unul dintre principalele obstacole ale unei căsnicii fericite să fie sentimentul că trebuie să ne ascundem unul de altul? Că trebuie să ne fie rușine? Lucrul acesta poate să nu se manifeste fizic. După o jenă inițială, cei doi pot ajunge să se simtă în largul lor în intimitatea conjugală. Dar aceasta nu înseamnă că sunt complet deschiși unul față de celălalt la nivelul sufletului. Pot continua să se ascundă, să simtă rușine față de anumite părți ale propriei ființe și să-i arate celuilalt numai o parte din chip. Pot pretinde că ceea ce se vede este tot ceea ce există, însă, dacă lucrul acesta nu este adevărat, prefăcătoria poate distruge și adesea distruge o căsnicie bună.
Este posibil ca asemenea ascundere și prefăcătorie să continue pe tot parcursul unei căsătorii îndelungate. Oamenii pot ajunge la aniversarea a cincizeci de ani și pot fi întrebați cu admirație: „Cum ați reușit?” Iar unul dintre soți sau chiar amândoi pot gândi — ori pot spune deschis —: „Nu spune niciodată tot adevărul!”
Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să existe niciun secret. Pot exista lucruri pe care omul le împărtășește numai cu Dumnezeu. Dar nu trebuie să existe mușamalizări și înșelăciuni. Adesea, persoana care se ascunde nici măcar nu este conștientă de lucrul acesta, deoarece se ascunde și de sine însăși. Și de Dumnezeu.
Sau încearcă...
Dumnezeu al luminii, Tu cunoști deja tainele mele, inclusiv pe cele pe care nici eu nu le cunosc. Ia-mă de mână, trimite-mi și un om care să mă țină de mână dacă am nevoie și ajută-mă să intru în lumina în care nu există rușine, ci numai iubire. Amin.