Una dintre valorile fundamentale care îi identifică pe creștinii adevărați este inima darnică. Dar oamenii bine intenționați, care nu doresc numai să se identifice drept creștini, ci să-și dovedească lor înșiși, celorlalți și chiar lui Dumnezeu că sunt creștini, duc mereu principiul acesta la extreme. Dacă este bine să-mi ofer timpul, îl voi oferi până când voi cădea de epuizare. Dacă este bine să-mi folosesc darurile, le voi folosi pe toate, întregul mănunchi, tot timpul, până când voi ajunge la epuizare totală. Dacă este bine să ofer bani, îi voi dărui pe toți și mă voi lăsa pe mine și familia mea flămânzi. Aceasta înseamnă jertfire de sine, nu-i așa?
Poate, uneori. Amintește-ți de tânărul care se simțise chemat să vândă totul și să păstreze numai Biblia, chitara și un schimb de haine. Trebuie să ținem seama de trei lucruri. Era tânăr și necăsătorit. Nu fusese neapărat chemat să trăiască astfel întreaga viață. Și — lucrul cel mai important — oamenii din jur își puteau da seama, din pacea și bucuria lui liniștită, că se afla cu adevărat în locul în care îl dorea Dumnezeu în clipa aceea.
Din nefericire, cei care practică o dăruire extremă nu trăiesc, de cele mai multe ori, în pace. Fie se tem permanent — „Am dăruit suficient?” —, fie se mândresc cu dărnicia lor. În ambele cazuri, avem de-a face cu o formă deformată de neprihănire de sine. Ei au transformat dăruirea într-o faptă prin care încearcă să cumpere cerul. Nu va funcționa.
Cu toții cunoaștem 2 Corinteni 9:7 despre cel care dă cu bucurie, dar trecem adesea repede peste principiul versetului precedent. Ia-ți timp, gândește-te, roagă-te stăruitor și hotărăște. Fii atent la momentele în care te convingi singur să fii mai puțin generos pe motiv că „Dumnezeu dorește să te bucuri de viață”. Dar fii atent și la momentele în care Dumnezeu face un apel suplimentar la portofelul tău pentru o împrejurare deosebită. Dacă dăruiești mai mult, fă-o fiindcă El ți-a cerut, nu fiindcă cineva ți-a spus o poveste tristă sau ți-a forțat mâna.
Apoi bucură-te de dăruire!
Dătător al vieții, banii mei sunt ai Tăi, timpul meu este al Tău, darurile mele sunt ale Tale, iar întreaga mea ființă Îți aparține. Fă-mă înțelept și echilibrat în folosirea tuturor. Doresc să fiu administratorul Tău de încredere, semnând cecurile cu Numele Tău, fiindcă mi-ai arătat limpede cum dorești să fie folosite resursele Tale. Și Îți mulțumesc atât de mult pentru bucuria cu care îmi dăruiești! Amin.