Incredibil! El a suferit și a murit de bunăvoie. Pentru mine. În locul meu.
Se află la dreapta Tatălui și slujește. Pentru mine.
Se întoarce! Pentru mine!
Uneori viața devine confuză. Ai observat? Uneori, toate aceste 28 de puncte fundamentale de credință, oricât de limpede ar fi formulate, încep să pară neclare și greu de înțeles. Uneori, îndoielile și argumentele prietenilor par rezonabile, iar lumea arată atât de rău, încât ajungem să ne întrebăm cu teamă: „Dar dacă totul există numai în imaginația noastră? Dumnezeule, dacă nu este adevărat? Dacă nici măcar nu exiști? Dacă, în toate secolele acestea, noi am inventat totul?”
Când vin asemenea clipe — și vor veni —, eu mă întorc la Ioan 14. Nu sunt cuvintele lui Avraam, David sau Daniel. Nu sunt cuvintele unui ucenic ori ale unui apostol. Nu sunt nici măcar cuvintele lui Ioan, autorul meu preferat. Sunt cuvintele lui Isus. Isus Însuși vorbea cu tandrețe unor oameni speriați și neliniștiți, asemenea mie — și, să nu uităm, într-un moment în care El Însuși simțea teamă. Peste foarte puțin timp avea să spună că sufletul Îi era cuprins de o întristare atât de adâncă, încât simțea că moare (Matei 26:38; Marcu 14:34).
Iar în acel moment întunecat și greu, Isus a spus: „Nu vă temeți. Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine.”
Când privesc din nou aceste cuvinte și îmi imaginez că aud glasul Lui blând rostindu-le, toate temerile încep să se liniștească. Indiferent ce cred ceilalți și indiferent cât de confuz pot deveni eu, Isus a promis că Se va întoarce.
Și știu că o va face.
PF 4. „Fiul: El a suferit și a murit de bunăvoie pe cruce pentru păcatele noastre și în locul nostru, a înviat din morți și S-a înălțat pentru a sluji în sanctuarul ceresc în favoarea noastră. Va reveni în slavă pentru eliberarea finală a poporului Său și restaurarea tuturor lucrurilor.” Amin.