Există oameni care, încercând să înțeleagă unitatea lui Dumnezeu, nu pot cuprinde ideea că Duhul ar putea fi o Ființă. Ei cred că poate este doar o influență — „spiritul lui Dumnezeu”, în sensul în care spunem despre cineva că are „spirit de competiție”. Subiectul este într-adevăr greu de înțeles. Dar, când ne întrebăm cum stau lucrurile, nu trebuie decât să ne întoarcem la cuvintele lui Isus. El vorbea cu siguranță despre Altcineva. Iar dacă este cineva care știe, atunci El este Acela!
Așa cum Duhul a plutit asupra creației și asupra copiilor lui Dumnezeu încă din dimineața celui dintâi Cuvânt creator, tot astfel plutește și ocrotește și acum. Continuă să aducă la existență „roada Duhului”, virtuțile și însușirile care îi vor identifica pe adevărații urmași ai lui Dumnezeu.
După venirea lui Isus, El a spus că, atunci când avea să plece, Duhul urma să poată veni într-un mod mai deplin și mai puternic decât înainte (Ioan 16:7). Le-a cerut ucenicilor să aștepte această revărsare, iar ei au făcut-o. Făgăduința s-a împlinit în mod uimitor la Cincizecime, cu aproape două mii de ani în urmă.
De atunci, Duhul a lucrat mai intens ca oricând: împărțind daruri, oferind putere, învăluindu-i cu mângâiere pe martirii aflați în pragul morții și conducând spre tot adevărul. Noi, adventiștii, suntem urmașii unor oameni care, în urmă cu aproximativ 170 de ani, au redescoperit adevăruri lăsate la marginea drumului. Ne așteptăm să mai existe și altele — înțelegeri mai adânci ale Cuvântului lui Dumnezeu, care a fost prezent tot timpul.
De aceea ne prindem de Duhul, ne păstrăm ochii deschiși, respirăm adânc suflarea hrănitoare a lui Dumnezeu și Îi mulțumim.
PF 5. „Duhul Sfânt: Trimis de Tatăl și de Fiul pentru a fi întotdeauna cu copiii Săi, El oferă daruri spirituale bisericii, o împuternicește să dea mărturie despre Hristos și, în armonie cu Scripturile, o conduce în tot adevărul.” Amin.