Pavel a vorbit foarte mult despre îndreptățire. Când am căutat într-o concordanță electronică termenul „îndreptățit”, am găsit numai în scrierile lui Pavel nouăsprezece apariții ale acestei forme a cuvântului. Și aceasta fără a număra locurile în care este folosit de alți scriitori. În cele din urmă am ales textul de mai sus fiindcă sunt chiar cuvintele lui Isus, iar El este Expertul.
Cuvintele provin din istoria spusă de Isus despre un om care voia să se asigure că Dumnezeu îi observă toate faptele bune și, de aceea, le enumera în rugăciune: „Nu sunt hoț, răufăcător sau adulter. Postesc de două ori pe săptămână și dau zecime din toate veniturile.”
I-a acordat chiar lui Dumnezeu meritul: „Îți mulțumesc, Doamne, că nu sunt asemenea celorlalți oameni și, mai ales, nu sunt asemenea acestui — ce dezgustător! — vameș de aici!”
Când vorbește despre îndreptățire, lui Pavel îi place să analizeze lucrurile. Iudeilor, în special rabinilor farisei, le plăcea analiza. Și adventiștilor le place. În subiectul acesta există adevăruri minunate și detalii adânci pe care le poți cerceta, dacă dorești. Dar Isus nu a făcut o analiză. A spus simplu: „Vameșul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu.” Punct.
Ce a făcut vameșul?
Și-a plecat capul — manifestând smerenie —, s-a bătut în piept — arătând pocăință — și a spus: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”
Putem face și noi lucrul acesta.
Ce înseamnă, de fapt, să fii îndreptățit? În sens literal, înseamnă să fii pus drept, aliniat, așezat corect — asemenea marginilor egale ale acestei pagini. În trecut trebuia să numeri cu migală spațiile pentru a obține o asemenea aliniere. Acum este suficient un clic. Gândește-te la aceasta.
PF 10. „Experiența mântuirii: Prin Hristos suntem îndreptățiți, adoptați ca fii și fiice ale lui Dumnezeu și eliberați de stăpânirea păcatului.” Amin.