Isus știe. Chiar știe. Știe cum te simți în clipa aceasta și știe cum te-ai simțit ultima dată când ispita a fost atât de puternică, încât aproape te-a doborât. Știe cum este să suferi și să jelești, să fii mânios, bucuros sau plin de entuziasm. A venit pentru a fi împreună cu noi și asemenea nouă, ca să facă posibil ca noi să fim împreună cu El și asemenea Lui.
Uimitor!
În Vechiul Testament, când Dumnezeu le cerea oamenilor să aleagă pentru jertfă cei mai buni și mai fără cusur miei, încerca să le ofere o imagine — foarte limitată — a ceea ce avea să însemne ca o viață desăvârșită și nevinovată să fie oferită în locul vieții lor. Era, în realitate, o imagine foarte mică. Niciun miel nu fusese vreodată Împăratul universului.
Isus fusese. A venit, iar primul lucru pe care l-a făcut a fost să trăiască drept un Prunc care nu putea face nimic pentru Sine: nu putea mânca singur, nu putea vorbi, merge sau îmbrăca. Trebuia să depindă de familie pentru orice nevoie. Ei L-au îngrijit, iar Pruncul Isus a învățat să aibă încredere în ei. Apoi a trăit viața unui copil, a unui adolescent și a unui tânăr. Timp de treizeci de ani a avut o viață de familie obișnuită, iar la un moment dat în acei ani Și-a pierdut tatăl prin moarte și a trebuit să stea alături, fără să intervină, deși ar fi putut. Cât de greu trebuie să fi fost?
Avem tendința să ne gândim la viața lui Isus aproape exclusiv prin prisma ultimilor trei ani și jumătate, iar aceasta trebuie să fie ceea ce dorește Dumnezeu, fiindcă tocmai despre acea perioadă ne-a oferit o relatare detaliată. Dar trebuie să ne amintim și că primii treizeci de ani — liniștiți, necunoscuți și ascunși — au reprezentat o parte esențială a misiunii Sale. A trăit fără păcat. Fără păcat! În timp ce diavolul Îl urmărea hotărât să-L învingă!
Iar acum ne oferă ție și mie această desăvârșire câștigată cu un preț atât de mare. Fără plată.
PF 9. „Viața, moartea și învierea lui Hristos: Prin viața lui Hristos de ascultare desăvârșită de voia lui Dumnezeu, prin suferința, moartea și învierea Sa, Dumnezeu a oferit singurul mijloc de ispășire a păcatului omenesc, pentru ca aceia care primesc prin credință această ispășire să aibă viață veșnică, iar întreaga creație să înțeleagă mai bine iubirea infinită și sfântă a Creatorului.” Amin.