A doua venire va fi cel mai glorios eveniment din istoria universului. Încearcă să ți-l imaginezi: cutremurul, vuietul oceanelor, mormintele deschizându-se și milioane de oameni credincioși din toate epocile ridicându-se pentru a-L întâmpina în văzduh! Oamenii vor plânge de bucurie și emoție. Mamele își vor îmbrățișa pruncii și copiii care au murit. Bunicii vor arăta din nou tineri și puternici. Cei care au murit răpuși de boli invalidante vor fi eliberați pentru totdeauna de durere și slăbiciune. Oamenii care au avut nevoie de cârje, ochelari sau aparate auditive le vor arunca și nu le vor mai simți niciodată lipsa.
Îngerii vor fi vizibili! În sfârșit, îi vom putea saluta și cunoaște pe păzitorii care au vegheat asupra noastră din leagăn și din pătuț, de-a lungul întregii vieți.
Mai presus de toate, chipul măreț al lui Isus va străluci de o bucurie aproape imposibil de cuprins. Chiar purtând cununa și înconjurat de slavă, El va putea fi recunoscut drept Fiu al omenirii — unul dintre noi, pentru totdeauna. Cred că și El va plânge de bucurie. Imaginează-ți reîntâlnirea cu mama Sa, cu cei unsprezece ucenici credincioși și cu Pavel, care, din câte știm, nu L-a întâlnit niciodată în timpul vieții Sale pământești.
În mijlocul acestei slave va exista însă și întuneric. Cei care au refuzat, indiferent de câte ori și în câte feluri au fost invitați, îndemnați și chemați să-L urmeze pe Dumnezeu, nu vor considera venirea Lui o veste bună. Ei nu sunt ascunși în Hristos și, de aceea, slava cerului le este fatală și vor muri. Într-un anumit sens, și aceasta este o formă de milă. Totuși, ziua aceea nu va fi lipsită de lacrimi.
Din fericire, istoria nu se încheie încă. Nu chiar.
PF 25. „A doua venire a lui Hristos: Când Se va întoarce, morții neprihăniți vor învia, iar împreună cu neprihăniții aflați în viață vor fi glorificați și luați la cer; cei nelegiuiți vor muri.” Amin.