În fiecare dimineață, Jessica este trezită de părinții ei cu un sărut și un zâmbet. Se ridică din pat și se roagă împreună cu ei, mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru o zi nouă și cerându-I s-o binecuvânteze.
La micul dejun cântă o melodie veselă de laudă, iar apoi începe spontan o discuție despre toate soiurile de fructe și cereale create de Dumnezeu și despre cât de recunoscători sunt pentru ele.
La școală, Jessica se ceartă cu o prietenă. Învățătoarea le cuprinde pe amândouă cu brațul, le ascultă cu atenție nemulțumirile, se roagă împreună cu ele și le ajută să găsească modalități noi de a-și rezolva neînțelegerile.
După școală, cineva o ajută pe Jessica să fie responsabilă în privința temelor, a camerei și a perusului ei. Munca îi este apreciată, iar un desen realizat de ea este așezat pe frigider.
Înainte de culcare, ea și tata încep o luptă de gâdilat, iar Jessica câștigă. Apoi se așază în poala lui, mama citește din Biblie și cântă din nou câteva dintre cântecele preferate ale Jessicăi.
Ultimul lucru pe care și-l amintește când adoarme este că a îngenuncheat din nou la rugăciune împreună cu părinții, mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru binecuvântările zilei și cerându-I odihnă liniștită înaintea celei noi.
Este puțin probabil ca Jessica să devină o cifră într-un viitor studiu despre motivele pentru care tinerii părăsesc biserica. Dar, chiar dacă s-ar întâmpla, părinții ei vor continua să se roage și să găsească modalități creative prin care s-o binecuvânteze, fără s-o judece sau s-o condamne.
Prea „desăvârșit”? Poate. Dar poate că Dumnezeu este în continuare Făcătorul de minuni.
PF 23. „Căsătoria și familia: Părinții trebuie să-și crească copiii astfel încât să-L iubească și să-L asculte pe Domnul. Prin exemplul și cuvintele lor trebuie să-i învețe că Hristos disciplinează cu iubire, fiind mereu blând și atent, și că dorește ca ei să devină membri ai trupului Său, familia lui Dumnezeu. Creșterea apropierii familiale este unul dintre semnele distinctive ale ultimei solii a Evangheliei.” Amin.