„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.”
Psalmul 23:4
Era o zi tristă de iarnă. Conduceam mașina, mergând împreună cu copiii la înmormântarea soției mele, mama lor. La semafor, în fața noastră s-a oprit un camion. Era cel mai mare camion pe care îl văzusem vreodată, iar umbra lui acoperea o porțiune mare din zăpada de pe câmpul alăturat.
Deodată, în timp ce priveam tabloul, m-am îndreptat spre copii și le-am spus:
- Dragii mei, priviți la acel camion! Dacă ar trebui să fiți călcați, ce ați prefera să vă calce? Camionul sau umbra lui?
- Umbra nu ar putea să rănească pe nimeni, a răspuns mezinul.
- Așa este, am continuat eu. Moartea o putem asemăna cu acest camion; tot ce ne atinge pe noi este doar umbra morții. Camionul a trecut deja peste Domnul Isus. Acum, peste mama voastră trece numai umbra.
Sursă: Donald Grey Barnhouse.