„Ce frumoasă ești, iubito, ce frumoasă ești!”
Cântarea Cântărilor 4:1
Frumoasă ești femeie când zâmbești, Cu zâmbetu-ți norii se destramă.
Și când ești tristă, tot frumoasă ești, Ochii-ți calzi topesc zăpezi și iarnă.
Frumoasă ești femeie-n zori de zi Când roua dimineților ating.
Ramuri, îmbrăcate-n muguri frăgezii Și-n surâsul tău, nopțile se sting.
Frumoasă ești când stele îți șoptesc În somnu-ți lin legănat de vise.
Din timpul lor și clipele se-opresc Să-ți aline tainele nespuse.
Frumoasă ești când taci, când râzi, când plângi, Când glasul ți-e adiere lină.
Mă pierd pe mine-n ochii tăi adânci, Frumoasă ești, minunea mea divină!
Sursă: Eugenia Grobnic, Frumoasă ești, femeie