„Frumos este să lăudăm pe Domnul și să mărim Numele Tău, Preaînalte, să vestim dimineața bunătatea Ta, și noaptea, credincioșia Ta, cu instrumentul cu zece corzi și cu lăuta, în sunetele harpei.” - Psalmul 92:1
3
Fritz Kreisler (1875-1962), marele violonist, câștiga o mulțime de bani din concertele și compozițiile sale, însă dona cu generozitate cea mai mare parte din ei. Așa se face că, într-una din călătoriile sale, atunci când a descoperit într-un magazin o vioară deosebită, nu și-a permis să o cumpere.
După ce a reușit să strângă suma necesară, s-a întors la vânzător, sperând să achiziționeze acel instrument minunat. Dar, spre marea lui consternare, acesta fusese vândut unui colecționar.
Kreisler s-a îndreptat spre casa noului proprietar și s-a oferit să cumpere vioara. Colecționarul a spus că aceasta devenise bunul său de preț și că nu o va vinde. Foarte dezamăgit, Kreisler era pe punctul de a pleca, când a avut o idee.
„Aș putea să mai cânt o dată la acest instrument înainte de a fi trimis la tăcere?”, a întrebat el.
Permisiunea i-a fost acordată, iar marele virtuoz a umplut sala cu o muzică atât de emoționantă încât simțămintele colecționarului au fost profund răscolite.
„Nu am dreptul să păstrez această minune pentru mine”, a exclamat el.
„Este a dumneavoastră, domnule Kreisler. Duceți-o în lume și lăsați oamenii să o audă!”
Sursă: Our Daily Bread, February 4, 1994.