„Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; și totuși durerea mea nu era mai puțin mare.”
Psalmul 39:2
Somatizarea indică o suferință care se arată și se ascunde în același timp. Este o evadare din trăirea psihică adecvată, cu speranța implicită că, odată pozitivată în boala corpului, suferința va fi tratată fizic și eradicată.
Experiența a demonstrat, de peste 100 de ani, că în numeroase astfel de cauze suferința a luat naștere într-un corp excedat de ceea ce i se întâmplă, într-un corp care nu s-a putut apăra la niciun nivel, nici fizic și nici psihic. Cu cât acest corp a fost mai tânăr și mai lipsit de experiență, cu atât mai adânc a fost afectat și cu atât mai adânc a fost încapsulat momentul în memorie. Încapsulat pentru a nu fi accesat pe căile obișnuite. Momentul a fost tăiat din memorie, deoarece orice memorare ar fi adus cu ea retrăirea suferinței, posibil amplificarea ei. Este ceea ce se numește traumă.
Totusi, dacă la nivel psihic nu există amintire, corpul fizic își „amintește” exact momentul, chircindu-se, contractându-se dureros pentru a-și proteja durerea, așa cum apar contracturi musculare în jurul unui os rupt. Astfel ia naștere de fapt durerea „somatoformă”.
Totuși, modelul traumatic este numai una dintre căile care pot duce la acest tip de suferințe. În alte cazuri nu este nevoie de un eveniment traumatic fizic sau psihic, ci numai de un proces căruia i se refuză existența psihică, respectiv recunoașterea, dintr-un motiv sau altul. Aducerea la existența psihică permite trăirea sa adecvată.
a somatiz v.t. 1. a dezvolta simptome ale unor boli în absența unei cauze medicale 2. a converti o stare de dezechilibru mental într-o stare patologică (din fr. somatiser).
Sursă: https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/somatizarea-despre-dureri-fara-cauze-medicale-specifice