„Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi.Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”
Marcu 2:17
Iată o poveste relatată de istoricul N.A. Bogdan în revista „Lupta pentru viaţă”, poveste despre domnitorul Al. I. Cuza:
Domnitorul vizită odată un loc lângă Tg. Ocna, unde erau încarceraţi tot felul de criminali. Acesta îi cercetă pe fiecare:
Ce vină ai făcut tu de ai ajuns aici? întreabă Cuza pe un osândit.
Nimic, Măria Ta! Doar dintr-o bănuială am fost condamnat pe viață și stau aici de 20 de ani.
Dar tu? întreabă Vodă pe un altul.
Eu, Mărite Doamne, pe sfânta dreptate m-au osândit fără să fi visat măcar că fac ceva rău.
Dar tu ? Dar tu ? întreabă Vodă pe rând pe mai mulți osândiți. Fiecare se grăbea să răspundă că e nevinovat, că e condamnat pe nedrept.
Ajungând la urmă, Cuza mai întreabă încă pe unul din ocnași:
Ei, măi omule, ia spune-mi și tu, tot pe sfânta dreptate te-au osândit judecătorii?
Ba eu, să mă ierți Măria Ta, am păcătuit ce-i drept. Eram în lipsă mare, iarna era grea și m-am dus să fur de la un român un vițel. Românul m-a prins și mi-a tras vreo două prăjini peste spate; eu am pus mâna pe un par și l-am lovit drept în moalele capului, încât bietul a căzut la pământ Cum!? Ai făcut tu asemenea tâlhărie și omor?
Da, Măria Ta!
Așa e, d-le director?
Așa e, întocmai, Măria Ta!
Ei bine, începu Vodă răstit către director, ce fel de om ești dumneata, să ții aici în mijlocul atâtor oameni de treabă și nevinovați, un asemenea răufăcător și ucigaș?
Directorul rămase înmărmurit.
Acum să-l dați afară, fără milă, pe păcătosul acesta! Afară pe poartă, ticălosule, să nu mai aud de numele tău! Locul tău nu este aici, între atâţia oameni cinstiți care n-au nici o vină!
Și Vodă scoase în același timp vreo 10 galbeni din buzunar, îi întinse ucigașului și-i zise:
Na, să ai de drum ca să te duci cât mai departe de locurile acestea și nici să mai audă tovarășii tăi de până acum de numele tău!