„Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, și râurile n-ar putea s-o înece.”
Cântarea Cântărilor 8:7
O poveste de dragoste atipică a fost publicată de „Reader s Digest” în septembrie 1985, sub semnătura lui Arnold Fine. Acesta a găsit pe stradă un portofel care conţinea 3 dolari și o scrisoare de dragoste scrisă cu șase decenii în urmă. Intrând în acest ascunziș de hârtie, cerneală și iubire, editorul devine martor al unei legături care se frânge tăcut: (pe atunci tânăra) Hannah îl anunţa pe dragul ei Michael că relaţia lor se încheie, lipsită fiind de binecuvântarea familiei. Mergând pe firul adresei notate pe plic, Arnold Fine încearcă să dea de urma lui Hannah, iar după un șir de căutări, o descoperă într-un azil. Hannah confirmă că e autoarea scrisorii, povestindu-i detalii ale iubirii ei neîmplinite: avea 16 ani când mama i-a interzis să se mai întâlnească cu Michael, așa că a fost nevoită să-i scrie că relaţia lor încetează, deși scrisoarea ei se încheie în nota unei promisiuni căreia un adult i-ar fi atașat eticheta de naivitate: „Te voi iubi întotdeauna.” Dar iată că la cei 76 de ani ai ei, Hannah încă mai păstra amintirea iubirii ei pierdute și nu spusese „da” vreunui alt pretendent.
Un portar curios, care vrea să știe pe cine a vizitat Fine în azil, îl informează că Michael Goldstein locuiește în același azil, despărţit de numai cinci etaje de fata pe care o curtase în tinereţe. Arnold Fine merge să-l viziteze și să-i restituie portofelul pierdut, prilej cu care uimirea lui trece într-un registru și mai înalt: nici destinatarul epistolei nu fusese vreodată căsătorit, pentru că viaţa lui încremenise în momentul despărţirii de Hannah.
Dar venise și vremea dezgheţului, așa că, trecuţi de mijlocul deceniului șapte al vieţii lor, Hannah și Michael au lăsat ca iubirea lor să-și croiască albie comună, unindu-și vieţile trei săptămâni mai târziu.
Sursă: https://semneletimpului.ro/religie/paste/cel-care-nu-putea-trai-stiind-ca-eu-muream.html