„Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!”
Apocalipsa 15:3
În timp ce tânjim după finalurile fericite pe care numai un univers din care a fost eradicat răul ni le-ar putea oferi, uităm adesea că trăim într-o lume a războiului. Și orice război își are victimele sale.
Nu Dumnezeu a creat această stare de lucruri, ne asigură însuși Iisus, în cunoscuta parabolă a neghinei. Stăpânul ogorului a semănat în pământ seminţe de o calitate ireproșabilă, după cum ne confirmă și cartea Genezei, în care Creatorul acordă calificativul „foarte bun” tuturor lucrurilor ieșite din mâna Sa. Doar că, pe parcurs, a fost cineva care a semănat neghină printre firele de grâu, ceea ce a creat multă confuzie printre slujitorii Stăpânului.
După cum trebuie să-i fi nedumerit și decizia Lui de a amâna smulgerea neghinei din ogor deși este o operaţiune necesară, ea va fi amânată până la momentul secerișului. Astfel, până se va trage linia de final, binele și răul vor continua să existe. Iar în toată această logică stranie a Stăpânului se poate vedea totuși limpede motivaţia din spatele hotărârii Sale: „Ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi și grâul împreună cu ea” (Matei 13:29).
Preocuparea lui Dumnezeu, într-o lume care s-a sustras autorităţii Lui, este de a minimaliza pierderile, tocmai pentru că le cunoaște ecoul pârjolitor pe care îl au într-o inimă care iubește. Cuvintele lui Hristos dau de înţeles că strategia divină este de a pune capăt răului atunci când el a ajuns la maturitate, astfel încât să nu poată exista confuzii de identitate între neghină și grâu.
Așa că, deși nu Dumnezeu a început războiul, acesta există. Iar pierderile pe care le provoacă lupta L-au afectat în primul rând pe El. Putem fi, mai devreme sau mai târziu, destinatarii unor vești care ne frâng inima. Putem plânge pierderile care modifică brutal relieful celor mai dragi relaţii ale noastre. Dar Cel care scrie povestea noastră plânge negreșit și El împreună cu noi. Plânge, deși știe că nu acesta e capitolul de final.