„Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos.” - 1 Corinteni 15:21
22
Alfred Nobel (1833 1896), celebrul savant şi industriaş suedez, a dorit să ușureze munca și să salveze vieți în industria minieră și cea de construcții, dar nu s-a gândit că explozibilul inventat de el, dinamita, va fi folosit în principal în scopuri militare. Din acest motiv, opinia publică îi era în parte nefavorabilă. Cu toate acestea, puțini aveau curajul să exprime acest punct de vedere.
În anul 1888, a murit Ludvig Nobel, fratele lui Alfred. Un ziar francez a făcut o confuzie între cei doi și a publicat din greșeală necrologul lui Alfred Nobel, în care savantul suedez era condamnat pentru invențiile sale. Titlul l-a pus pe gânduri pe marele inventator: „Negustorul Morții a murit Doctorul Alfred Nobel, care a făcut avere descoperind un mijloc de a ucide cât mai multe persoane mai repede ca în trecut, a murit ieri.”
Citind necrologul defăimător, Nobel s-a trezit ca dintr-un vis urât. Omenirea avea să-l comemoreze ca pe „negustorul morții”, cel care a fabricat moartea omenirii. O asemenea celebrare era îngrozitoare. În acea zi, în mintea lui Nobel a încolțit un gând: el a hotărât ca toată averea sa să fie transformată într-un fond din care să fie răsplătite anual cele mai mari realizări în știință, precum și eforturile făcute de o persoană pentru instalarea păcii pe pământ. Ulterior premiul a fost divizat pe domenii precum literatură, fizică, chimie și medicină.
Așa a apărut premiul Nobel, râvnit de mulți bărbați și femei, decernat de Academia Regală de Știință din Suedia, Institutul Karolinska, Academia Suedeză și Parlamentul Norvegiei.
Sursă: Descoperă