„Munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.”
Psalmul 104:18
Munții scăldați de soare ai Peninsulei Arabice sunt extrem de abrupți, deși au înălțimea mult mai mică decât Munții Himalaya. În unele locuri, e aproape imposibil să te cațeri pe ei. Însă aici trăiește ibexul. Acesta alege cele mai abrupte stânci pentru a-și crește puii, în siguranță, departe de prădători.
Dar viața în acest sanctuar are prețul ei. Stâncile sunt atât de abrupte, încât apa nu are unde se aduna. Ca să bea apă, familia de ibecși trebuie să coboare în vale, 300 de metri mai jos.
Mama alege cea mai sigură cale de coborâre. Cu copite despicate și moi, care se prind de stâncă mai bine decât orice pantof de cățărare, aceștia sunt cei mai grozavi cățărători. Dar puii nu se descurcă încă. Aceasta e prima lor coborâre. O greșeală o poate transforma în ultima.
Urmând adulții, puii ajung, în cele din urmă, în vale. Dar odată ajunși în vale, devin vulnerabili. Vulpile roșcate îi așteaptă... La primul semn de pericol, puiul de ibex fuge instinctual către stâncile abrupte.
Când puii se împrăștie, vulpii îi e greu să aleagă unul. Sigur nu-i poate urmări până sus. Poate doar să aștepte ca unul să alunece și să cadă. Dar puii învață repede. Au devenit aproape la fel de siguri pe picioarele lor ca și părinții. Vulpea va trebui să-și găsească altundeva hrana. Nu are o zi bună.
În sfârșit, puiul de ibex poate bea apă. Dar va trebui să se întoarcă rapid pe stâncile sigure.
Sursă: Planeta Pământ II