„Isus i-a zis: Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi! ”
Ioan 4:48
Cu ani în urmă, într-o publicație a unei asociații medicale canadiene, a fost prezentat cazul unui veteran de război numit John Traynor, care a luptat în Primul Război Mondial.
În timp ce înainta prin tranșee, John a fost împușcat, iar glonțul i-a afectat nervii și tendoanele de la mâna dreaptă. Pentru că a pierdut mult sânge, i-a fost afectat și creierul. De aceea, după acest incident, John a început să aibă crize de epilepsie. Din cauza acestor afecțiuni, medicii militari au declarat că nu va mai trăi mult, iar casa de asigurări sociale l-a pensionat pe viață, pentru dizabilitate.
Acest fapt s-a petrecut în anul 1920. Însă într-o dimineață a anului 1923, John s-a dat singur jos din pat, a mers la baie și s-a bărbierit, s-a îmbrăcat și a ieșit în curte, fără să fie ajutat de cineva. După câteva luni, s-a prezentat în fața medicilor care îl examinaseră, dar aceștia n-au crezut că John este soldatul căruia i-au pus acel diagnostic. De aceea n-au vrut să-l modifice.
Deși în anii care au urmat, John și-a înființat propria firmă, s-a căsătorit, a avut doi copii și a trăit o viață normală, casa de asigurări i-a mai trimis pensia de invaliditate și după 20 de ani, pentru că nu puteau să creadă că cineva aflat în situația în care a fost John, se poate face bine.