„Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”
Marcu 2:17
Un om a fost crescut în ideea că nu merită să accepte decât ce are viaţa mai bun de oferit. Această optică l-a ajutat să aibă succes şi să se îmbogăţească, astfel încât a ajuns să îşi permită într-adevăr tot ce are viața mai bun de oferit. Într-o zi, el s-a îmbolnăvit de amigdalită, o boală uşoară, care ar fi putut fi tratată cu uşurinţă de către orice chirurg calificat din regiunea sa.
Convins însă de propria sa importanţă şi ghidat de obsesia sa că trebuie să îşi ofere tot ce are mai bun de oferit lumea medicală, a început să colinde întreaga lume pentru a găsi cel mai bun specialist în amigdalită. De fiecare dată când îi era recomandat un chirurg competent, prin minte îi trecea ciudatul gând că undeva ar putea exista un specialist mai competent decât acesta.
Între timp, starea i s-a agravat şi infecţia s-a răspândit atât de tare încât, dacă nu s-ar fi operat pe loc, viaţa i-ar fi fost pusă în pericol. Când şi-a pierdut cunoştinţa, se afla într-un sat uitat de Dumnezeu, în care singurul om care a tăiat vreodată o fiinţă vie era măcelarul local. De altfel, acesta era un măcelar excelent, dar nu mai văzuse până atunci cum arată amigdalele umane. De aceea, el a încercat să se consulte cu ceilalţi săteni, dar nimeni nu a ştiut ce să-i spună. Până să ia el o decizie, omul care nu accepta decât ceea ce are viaţa mai bun de oferit, a murit, din cauza hemoragiei.
Sursă: Rugăciunea Broaștei, Anthony de Mell