„În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”
Ioan 16:33
Pyrrhus, regele Epirului, era un personaj curios care, dacă s-ar fi mulţumit cu micul lui regat de munte, ar fi putut să trăiască mult şi bine, şi neştiut de nimeni. Dar citise în „Iliada” despre isprăvile lui Ahile; în vinele lui curgea sânge macedonean, sângele lui Alexandru cel Mare. Îl ispitea aventura. Iar ceea cei ofereau grecii din Tarent, cerându-i ajutorul împotriva romanilor, era exact ce îşi dorea.
Şi-a îmbarcat armata pe vasele acestora şi i-a înfruntat pe romani. Romanii s-au aflat atunci pentru prima oară faţă în faţă cu o armă despre care nu-şi imaginaseră măcar că ar putea exista: elefanţii. La început au crezut că erau boi; şi chiar aşa le-au şi spus: „boii lucani”. Dar, când au văzut că animalele se îndreaptă spre ei, i-a cuprins panica şi au pierdut bătălia, deşi îi provocaseră inamicului asemenea pierderi, încât acestuia îi pieriseră cheful şi bucuria succesului.
„Victoriile a la Pyrrhus” au rămas, de atunci şi până azi, victoriile plătite cu cel mai ridicat preţ.
Sursă: Horia-Dumitru Oprea