„ Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate. ”
Proverbe 17:17
Cu mult timp în urmă a trăit un rege bogat care avea patru neveste, iar dintre acestea regele o iubea pe cea de-a patra cel mai mult şi o împodobea mereu cu bogăţii. Regele o iubea, de asemenea, şi pe cea de-a treia sa soţie şi mereu se lăuda cu ea când vizita regatele vecine. A doua soţie a regelui era bună la inimă şi grijulie, confidenta şi consilierul său de încredere în momente dificile. Prima soţie însă, deşi era devotată, loială şi îl iubea profund, nu prezenta interes pentru rege şi el avea tendinţa să o ignore.
Într-o zi, regele s-a îmbolnăvit şi şi-a dat seama că viaţa lui avea în curând să se sfârşească. Atunci s-a gândit la viaţa de lux pe care a trăit-o şi s-a temut că va rămâne singur pe vecie când va muri. El a întrebat-o pe a patra sa soţia: „Te-am iubit cel mai mult şi am avut mare grijă de tine. Acum, că mor, mă vei urma pentru a-mi ţine companie?” „În niciun caz”, i-a răspuns ea şi a plecat fără să mai spună niciun alt cuvânt. Trist, regele a întrebat-o şi pe cea de-a treia soţie, apoi şi pe a doua, dar niciuna nu a vrut să renunţe la viaţă de dragul lui.
Apoi, regele, cufundat în tristeţea lui, a auzit o voce: „Voi pleca cu tine şi te voi urma, indiferent unde te duci”. Regele s-a uitat în sus şi acolo era prima lui soţie. Ea era atât de slabă şi subnutrită... Plin de tristeţe, regele a zis: „Ar fi trebuit să am mult mai multă grijă de tine când am avut ocazia!”