„Cel mândru și trufaș se cheamă batjocoritor; el lucrează cu aprinderea îngâmfării.”
Proverbe 21:24
Mândria de sine se ofensează foarte ușor și aprinde mânia. Multe necazuri pricinuite de mândrie ar fi fost înlăturate, dacă ar fi fost înlăturat orgoliul. Benzina n-ar exploda dacă n-ar fi chibritul.În cartea ”Puterea calmului” este redat un caz. La un profesor japonez, care dădea lecții de calm, s-a prezentat într-o zi un tânăr, fiu al unui mare bogătaș și a zis: ”Maestre, mi-am însușit toată învățătura ta și vreau să fiu supus la examinare”. Însuși tonul acesta de aroganță îi spunea profesorului că tânărul nu și-a însușit deloc învățătura referitoare la calm și modestie.
Tocmai în acea clipă a sosit un alt elev, mai sărac, care venea să-și continuie studiile. Profesorul spuse tânărului bogat să se așeze și să aștepte examinarea. Apoi s-a aplecat spre al doilea elev și i-a șoptit ceva la ureche, după care i-a cerut, cu voce tare, să se așeze lângă cel bogat, urmând să fie supuși împreună la un examen. Când elevul sărac se așeză, călcă pe mantia frumoasă a celuilalt. Iritat, bogatul îi dădu un ghiont și îi strigă:- Neghiobule, nu vezi că-mi calci mantia?
- Ajunge, îi zise profesorul, ai căzut la examen.
Elevul bogat se aștepta ca profesorul să apară cu o sabie și se gândea să rămână calm și să nu se sperie, dar calmul lui a fost testat într-un mod surprinzător pentru el.