„Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!”
Eclesiastul 1:14
„Când am plecat, a fost o revoltă împotriva mea. Mi-am dat seama cât derizoriu și câtă deșertăciune fuseseră până atunci în viaţa mea. În publicitate, m-am crezut Dumnezeu pe Pământ pentru că „uite, ce zic eu apare la televizor” și mi s-a părut că asta-i tot. Eu luam realitatea din briefuri, care nu sunt niciodată obiective. Ele au scopul de a-l învinge pe dușman, de a-i lua din market share, din consumatori, din rating. Și de a schimba mentalităţi într-o direcţie dorită de cel care plătește.” Brad Florescu, pentru republica.ro Povestea lui Brad Florescu e un clișeu. Absolvent de jurnalism și publicitar cu succes tip „Dumnezeu pe Pământ”, cum se descria singur, s-a revoltat împotriva lui însuși, a demisionat și a plecat pentru un an în Thailanda ca să se dezveţe de toate minciunile în care trăia și să se întoarcă cu adevărul.
S-au făcut 9 ani de atunci, și Brad încă nu s-a întors în România. Și-a făcut un blog de călătorii, unde postează cele mai spectaculoase oferte ale companiilor aeriene, dar și articole pe care doar cei fără înclinaţie spre invidie le pot citi. Povestea lui Brad Florescu este un clișeu al tuturor visurilor frumoase pe care nu avem curajul sau libertatea de a le urma.
„Trăind în mass-media și publicitate, ai o super bulă. Și n-ai absolut nicio legătură cu realitatea și cu viaţa, mai ales”, spunea Brad într-un interviu pentru republica.ro. „Publicitatea, mass-media, acestea sunt un joc secund, n-au nicio treabă cu realitatea. Sunt creatoare de realitate, de fapt. E o muncă foarte grea, care te îndepărtează de foarte multe lucruri cu adevărat importante și adevărate.” Așa că Brad a plecat bucuros că s-a detașat de lumea media în care „dialogul nu mai exista, înjurătura, bădărănia, bășcălia ocupau politicul, spaţiul în discurs”. În Asia a descoperit că se poate și altfel, într-un sens pe care nu avea cum să îl găsească în Europa: „Asiaticii consideră că noi suferim de o boală mintală pentru că tot timpul trebuie să facem sau să ne gândim la ceva. Ei pot să stea fără să se gândească la nimic. Să se uite la mare și să fie. Să fie!” Și, cucerit de „consistenţa asiatică” a timpului, cum explica el, a ajuns să vadă România din care a plecat și în care cine știe dacă și când se va întoarce, ca pe un loc în care oamenii sunt inundaţi de nimicuri zilnice, care îi ţin ocupaţi și le abat atenţia de la ce ar vrea să facă și nu au timp. „Nu mai aveţi energia mintală și sufletească. Asta e durerea mea! Trăiţi puţin și temele pe care le abordaţi sunt mici pentru că nu apucaţi să vă ridicaţi din ele. Claxoane, taxe, fisc, poștă. Scriu oamenii romane întregi despre Poștă s-au dus pentru un plic și apare o saga din asta. Nu e normal. Stai în trafic două ore la cine te gândești? La primarul general al capitalei! Nu poţi tot timpul să fii acrit, trist, dezamăgit, furios și să nu te-mbolnăvești.”
Sursă: Semnele Timpului