„Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu.”
Matei 18:10
În anul 1964, 70.000 de copii au fost incluși într-un studiu care avea să îi urmărească timp de 70 de ani, prin evaluări realizate la câţiva ani distanţă unele de altele. Niciun alt studiu nu a urmărit generaţii de copii la modul acesta de detaliat. Datele incluse în acest studiu de cohortă au generat peste 6.000 de lucrări și cărţi academice. Cercetătoarea Helen Pearson prezintă în cartea sa, „The Life Project”, cele mai semnificative concluzii ale studiului britanic.
Unul dintre mesajele acestui studiu este acela că a te naște în sărăcie sau într-un mediu dezavantajat socio-economic constituie un start dificil în viaţă, și sunt mai predispuși riscului anumitor afecţiuni. Pot deveni supraponderali, pot avea probleme cardiovasculare sau pot muri prematur.
Mai mult decât orice altceva în viaţa copiilor contează implicarea părinţilor, în mod deosebit în primii ani de viaţă. Pearson enumeră o serie de comportamente parentale pe care studiile le-au asociat cu rezultate bune chiar și la copiii mai dificili. Căldura emoţională și implicarea părinţilor afișată prin interesul faţă de copil și timpul de calitate petrecut împreună au fost căi simple, dar sigure de a asigura fericirea viitoare a copiilor. Experţii arată că timpul de calitate înseamnă momentele liniștite în care părinţii ascultă și îi răspund copilului și nu include momentele frenetice dintre antrenamentul de fotbal și lecţiile de pian sau alte activităţi ale copilului.