„Strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” - Matei 6:20
21
În 1848, James Marshall a găsit aur în râul American la nord-vest de orașul Sacramento de astăzi. Ziarele au făcut cunoscută descoperirea, dar nimeni nu a crezut până când Sam Brannan nu s-a lăudat cu o sticlă plină cu praf de aur în San Francisco două luni mai târziu. Apoi locuitorii din San Francisco s-au repezit spre interiorul continentului. În acea vară, ziarele din New York au raportat descoperirea și astfel a început goana după aur.
Minerii care veneau în California își imaginau bogății uriașe, dar în realitate îi așteptau o muncă grea, aur din ce în ce mai puțin, și o concurență dură. Unul dintre ei scria: “Mineritul este cea mai grea muncă imaginabilă. Un om mai slab ar putea să-și sape propriul mormânt atunci când sapă după aur.”
Taberele de minerit au mărit prețurile cerute iar un miner trebuia să găsească măcar 15 grame de aur pe zi pentru a putea avea cele necesare traiului. Era posibil să găsești aur în valoare de 1.000 de dolari dintr-o dată, dar puțini mineri au găsit atât de mult aur. Aproximativ 400.000 de oameni din toată lumea au ajuns în California în anii 1850, dar majoritatea dintre ei s-au întors acasă cu mai puțin decât aveau la sosire. În ciuda faptului că el găsise prima pepită de aur, Marshall a murit sărac.