„Și Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: și s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Și au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ, și o grindină mare.”
Apocalipsa 11:19
Într-o zi senină de noiembrie a anului 1954, Ann Hodges tocmai ațipise pe canapeaua sa, când o rocă neagră, de mărimea unei mingi, a pătruns prin acoperiș, a ricoșat dintr-un aparat radio și a lovit-o în coapsă, lăsându-i o vânătaie gigantică, de forma unui fruct de ananas.
Înainte ca meteoritul să-i devasteze lui Ann sufrageria, oamenii din zonă văzuseră „o lumină roșiatică strălucitoare, ca o lumânare care lăsa în urma ei o dâră de fum”, potrivit lucrării „Ziua în care meteoritul a căzut în Sylacagua”, care a fost elaborată de Muzeul de Istorie Naturală din Alabama în 2010.
Ann, singurul om lovit de meteorit despre al cărui caz avem cunoștință, a fost dusă la spital. Cum paranoia din timpul Războiului Rece era la cote maxime, șeful poliției din Sylacagua a confiscat roca neagră și a predat-o Forțelor Aeriene.
După ce Forțele Aeriene au confirmat că era vorba de un meteorit, întrebarea era ce anume trebuia făcut cu acesta. Publicul a cerut ca roca spațială să-i fie înapoiată lui Ann, și ea a fost de acord.
„Meteoritul îmi aparține. Cred că Dumnezeu mi l-a destinat mie. La urma urmei, pe mine m-a lovit!”, a spus Ann, potrivit lucrării muzeului.
Dar exista o problemă. Ann și Eugene erau chiriași, iar proprietara lor, Birdie Guy, o femeie care rămăsese recent văduvă, își dorea și ea meteoritul.
Guy a ajuns la o înțelegere, renunțând la pretențiile asupra meteoritului în schimbul sumei de 500 de dolari. Eugene era convins că el și soția sa puteau câștiga mulți bani de pe urma rocii și au refuzat o ofertă mai modestă din partea Institutului Smithsonian.
Însă nimeni nu voia să cumpere roca, așa că soții Hodges au donat meteoritul Muzeului de Istorie Naturală în 1956, unde acesta încă se află expus.
Sursă: sursa: incredibilia.ro