„Felul vostru de vorbire sã fie: ,,Da, da; nu, nu. Ce trece peste aceste cuvinte, vine dela cel rãu.”
Matei 5:37
Era o poveste cu un scorpion care voia să treacă un râu şi a rugat o broască să-l ajute, dar broasca l-a refuzat, motivându-i că nu are încredere în el pentru că se teme de muşcătura lui. Scorpionul, spăşit, promite să nu facă nimic necugetat, ba mai mult invocă tot felul de motive pentru care sigur nu-şi va folosi înţepătura, aşa că broasca, fire sensibilă!, acceptă să-i facă acel serviciu. Dar, cum a ajuns la mijlocul apei, scorpionul îşi înfige acul în broscuţă. La întrebarea de ce a făcut astfel, el răspunde: „N-am putut altfel!” altfel spus... „Nu m-am putut abţine; este în structura mea asta!” O variantă a acestei povestiri spune că scorpionul a apelat la o broască ţestoasă, nu la una obişnuită, ca în primul exemplu, iar când încearcă să o înţepe... nu reuşeşte să străpungă carapacea. Ţestoasa îl dojeneşte părinteşte, apoi intră în apă şi-şi îneacă agresorul: nu mai era loc de iertare!
Când îţi dai cuvântul şi nu te ţii de promisiune, îţi tai singur dreptul la milă şi la iubire, din partea celor care mai înainte erau gata să te suporte, să te susţină.
Sursă: Bianca Timșa-Stoicescu