Era acolo: iubita lui, literalmente os din oasele lui. Zeama fructului îi curgea pe bărbie, iar în mână ținea o bucată mușcată.
„Privește, Adam!”, a exclamat Eva. „Șarpele acesta care vorbește mi-a explicat totul. Nu vom muri cu adevărat. Vom fi asemenea lui Dumnezeu! Uite — gustă și tu!” Și i-a întins fructul, în timp ce Adam o privea îngrozit.
Biblia ne învață că șarpele — în realitate, diavolul — a amăgit-o pe Eva; a înșelat-o. Însă Pavel spune că Adam „nu... a fost amăgit”. Lucrul acesta explică de ce întreaga Biblie vorbește despre „păcatul lui Adam”, care ne-a aruncat în această nenorocire. Păcatul Evei a fost păcat. Ea și-a ales propria cale în locul căii lui Dumnezeu. Nu avea nicio scuză pentru faptul că s-a lăsat înșelată de șarpe, de vreme ce fusese deja avertizată cu privire la războiul din cer.
Totuși, există o diferență între o asemenea neascultare și alegerea deliberată de a nu asculta, deși știi foarte bine că ceea ce faci este greșit. „Adam”, spune Biblia, „nu... a fost amăgit”. Este șocant! Atunci de ce a făcut-o?
Ai fost vreodată pe punctul de a face ceva greșit, ai ezitat, ai recunoscut glasul conștiinței și chemarea Duhului Sfânt, dar ai făcut totuși acel lucru? Eu da. De ce procedăm astfel? Uneori este pur egoism: vreau ceea ce vreau și vreau acum! Alteori este mândrie: Dumnezeu va înțelege de data aceasta — ceea ce înseamnă, de fapt: eu știu mai bine decât Dumnezeu. Adesea este frică, iar frica pare să fi fost motivația lui Adam.
Nu simțise niciodată frica. Dar soția lui iubită tocmai făcuse lucrul pe care li se interzisese să-l facă. Ce avea să i se întâmple acum? Ce îi va face Dumnezeu? Dacă Adam o iubea cu adevărat, părea limpede că lucrul corect era să-i împărtășească soarta.
Ce lipsește din acest raționament? Încrederea! Noi știm că Isus ar fi murit chiar și pentru un singur păcătos. Adam nu știa încă lucrul acesta. Dar Îl cunoștea pe Dumnezeu. Umblase și vorbise cu El față către față și inimă către inimă. Adam știa că Dumnezeu o iubea pe Eva mai mult decât o iubea el. Nu putea avea încredere că Dumnezeu va găsi o soluție? Cum a putut hotărî că frica era calea de urmat?
Creator, Ocrotitor și Apărător, sunt copilul Tău cu ochii deschiși. Te rog, zidește în mine o încredere statornică, prin care să împlinesc voia Ta chiar și atunci când nu înțeleg motivul. Păzește-mă de atacurile pe ascuns ale diavolului, de înșelăciunile și spiritul lui răzvrătit. Mai presus de toate, apără-mă de propriul egoism și de propria mândrie. Recunosc: îmi place să se facă voia mea. Dar vreau să Te iubesc mai mult! Amin.