Iacov trecuse prin multe de când visase scara care ajungea până la cer. Muncise pentru Laban mai bine de douăzeci de ani, devenise foarte bogat în turme și cirezi, se căsătorise cu două femei și avea deja cel puțin doisprezece copii — unsprezece fii și o fiică despre care știm. Acum, în sfârșit, se îndrepta spre casă împreună cu familia sa, înapoi în locurile unde copilărise.
Apoi a aflat că Esau venea în întâmpinarea lui... însoțit de patru sute de oameni.
Iacov nu uitase cum își înșelase fratele geamăn și nici cât de mânios fusese Esau. S-a înspăimântat. A făcut tot felul de pregătiri: și-a împărțit familia în grupuri, a trimis înainte daruri numeroase și a încercat tot ce i-a trecut prin minte pentru a potoli mânia lui Esau.
După aceea, și-a trecut familia dincolo de vadul Iabocului și a încercat să doarmă.
Dar nu a reușit. În schimb, Iacov s-a luptat toată noaptea cu un necunoscut. După câteva ceasuri, a început să înțeleagă că nu avea înaintea lui un om obișnuit — mai ales când străinul i-a scrântit încheietura coapsei printr-o simplă atingere.
În zori, când Omul i-a spus: „Lasă-Mă să plec”, Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.”
Atunci Omul i-a pus o întrebare ciudată: „Cum îți este numele?”
Iacov I l-a spus, iar Isus — pentru că, desigur, El era acel Om — i-a schimbat numele din Iacov, „înșelătorul”, în Israel, „cel ce luptă cu Dumnezeu”.
Iată un lucru uimitor: caută toate rugăciunile lui Iacov și vei observa că, până în dimineața aceea, Îl numise întotdeauna pe Dumnezeu „Dumnezeul părinților mei”. Dar atunci, pentru prima dată în viața lui, Iacov, devenit Israel, L-a numit „Dumnezeul lui Israel” — cu alte cuvinte, Dumnezeul meu.
După o noapte întreagă de luptă cu Dumnezeu, Israel avea să șchiopăteze, dar acum, poate pentru întâia dată, știa cu adevărat cine era.
Dumnezeule care mă chemi pe nume, Tu ești Cel care vede, Cel care cunoaște și Cel care dă un nume. Tu știi cine sunt cu adevărat, în adâncul ființei mele. Știi prin câte lupte și frământări am trecut și câte mă mai așteaptă în viață. Indiferent cine sau ce altceva sunt, vreau mai presus de orice să fiu copilul Tău transformat și să nu-Ți dau drumul până nu mă vei binecuvânta. Amin.