Anii au trecut, iar Iosia și supușii săi L-au urmat pe Dumnezeu până la moartea regelui. Însă cei mai mulți oameni nu-L urmaseră din toată inima și s-au îndepărtat repede după aceea. Știm acest lucru deoarece, aproximativ patru ani și jumătate mai târziu, Ieremia le-a transmis următorul mesaj din partea lui Dumnezeu: „De la al treisprezecelea an al lui Iosia... sânt douăzeci şi trei de ani de când mi-a vorbit Cuvântul Domnului; v-am vorbit de dimineaţă, şi n-aţi ascultat... Pentru că n-aţi ascultat cuvintele Mele... voi trimete la robul Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului... Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani” (Ieremia 25:3-11).
Șaptezeci de ani! Îți poți imagina? Cartea aceasta a fost alcătuită pentru anul 2011. Dacă un proroc ne-ar fi transmis atunci aceeași solie și perioada ar fi început imediat, ar fi durat până în anul 2081. În realitate, robia nu a început chiar atunci. Ieremia mai avea încă ani de prorocit, iar din acel moment viața lui a devenit o luptă neîntreruptă. Nimeni nu-l credea, nimeni nu dorea să-i audă mesajele, iar unii au încercat chiar să-l reducă la tăcere ucigându-l.
Singurul lucru pe care nu l-au încercat a fost pocăința.
Așa că Dumnezeu a rămas neclintit în hotărârea Sa. Inima Îi era frântă, dar știa că aceasta era singura cale prin care îi putea aduce înapoi măcar pe unii dintre copiii Săi. Ieremia a rămas statornic, cei câțiva credincioși, precum Daniel și prietenii săi, au rămas statornici, iar Dumnezeu a rămas statornic.
Când oamenii Îl implorau pe Dumnezeu să schimbe hotărârea, răspunsul Său era, în esență: „Nu mai cereți lucrul acesta. Rugați-vă pentru pacea Babilonului, pentru că acolo veți locui. Nimeni nu se va întoarce acasă până în vremea nepoților voștri, iar între timp pământul pe care l-ați folosit greșit se va odihni. Șaptezeci de ani — nici măcar cu o zi mai devreme!”
Doamne al timpului, eu nu pot vedea nici măcar șapte minute în viitor, cu atât mai puțin șaptezeci de ani! Sper să nu mai fie atât de mult până la revenirea Ta. Între timp, ajută-mă să fiu copilul Tău statornic, ținând sus lumina Ta, chemându-mă pe mine însumi și pe ceilalți la pocăință și așteptând izbăvirea Ta. Amin.