Unul dintre detaliile mici, dar interesante, ale vieții lui Joshua Himes privește lucrarea lui de-o viață. Încă din copilăria fiului său, tatăl lui intenționa să-l trimită la studii pentru a se pregăti pentru slujirea pastorală. Dar, când Joshua avea numai doisprezece ani, familia a suferit o pierdere financiară uriașă. Domnul Himes nu-și mai putea permite să-i plătească studiile, însă a hotărât că Joshua trebuia totuși să învețe o meserie prin care să se poată întreține. L-a dat ucenic unui tâmplar specializat în mobilier.
Pe când tânărul Himes era încă ucenic, a devenit membru al unei biserici creștine locale, iar la vârsta de optsprezece ani era limpede că avea darul predicării. Biserica l-a încurajat să-și urmeze chemarea. A ținut serii evanghelistice de succes și, la numai douăzeci și doi de ani, a înființat o nouă comunitate. Ucenicia lui s-a dovedit a fi una dublă: a încheiat pregătirea de tâmplar și a devenit, în același timp, un pastor cu normă întreagă, plin de succes.
Era limpede că Dumnezeu avea un plan pentru Joshua Himes.
Himes ar fi fost surprins să afle ce cuprindea acel plan. În 1839 a fost invitat să-l asculte pe Miller vorbind despre a doua venire. Nu era de acord cu tot ceea ce auzea, dar accepta în linii mari adevărul profeției.
L-a întrebat pe Miller de ce nu-și ducea mesajul în orașele mari. Miller i-a răspuns că mergea numai acolo unde era invitat, iar din marile orașe nu primise invitații.
„Dacă ai fi invitat, ai merge?”, a întrebat Himes.
„Desigur!”, a răspuns Miller.
Pe lângă faptul că era un pastor bun, Himes era și un reformator cunoscut. Lucrase împreună cu Joseph Bates împotriva consumului de alcool, iar biserica lui devenise sediul Societății Antisclavie din Noua Anglie, condusă de William Lloyd Garrison. Prin urmare, știa cum să promoveze o cauză și cum să atragă interesul unui număr mare de oameni.
Și-a părăsit efectiv slujba și a început să lucreze cu normă întreagă pentru promovarea lui Miller și organizarea conferințelor acestuia. Cea mai cunoscută metodă folosită de el a fost înființarea unei mici reviste, al cărei prim număr a apărut la 20 martie 1840. Poate ai auzit de ea. Se numea „Signs of the Times” — „Semnele timpului”.
Dumnezeul planurilor aflate dincolo de planurile noastre, Tu faci întotdeauna ca voia Ta să înainteze, folosindu-i pe oamenii dispuși să Te urmeze. Doresc să merg împreună cu Tine. Doresc să fiu ceea ce vrei Tu să fiu. Arată-mi limpede, chiar astăzi, care este voia Ta pentru mine. Amin.