John Andrews avea cincisprezece ani când a trecut prin Marea Dezamăgire. Asemenea celorlalți, era atât de dezamăgit și îndurerat, încât aproape că nu mai știa ce să facă. Apoi a auzit despre un mic grup care predica solia îngerului al treilea. La 14 septembrie 1849, și-a declarat public poziția alături de James și Ellen White și de Joseph Bates. Cei patru au devenit nucleul întemeierii denominațiunii noastre. Trei dintre ei aveau puțin peste douăzeci de ani, iar Bates era figura paternă a grupului.
În anul următor, la douăzeci și unu de ani, Andrews devenise deja unul dintre principalii colaboratori ai revistei „Review”. Vara și iarna, pe drumuri bune, pe drumuri rele și prin locuri în care încă nu existau drumuri, John Andrews călătorea, predica și scria. Trebuia în mod deosebit să apere Sabatul și soliile celor trei îngeri împotriva dezbinării care începuse deja să apară. Unele dintre luminile de la început, precum O. R. L. Crozier, vorbeau acum împotriva adevărurilor pe care le predicaseră cândva. Andrews a scris: „Inima mi-a sângerat văzând calea ciudată pe care ai ales-o... Te las în seama milei... lui Dumnezeu.”
În 1852, acel an atât de important, Andrews a ținut o serie de prezentări în statul New York. La una dintre ele, Loughborough, pastor adventist care păzea duminica, a venit înarmat cu texte prin care intenționa să combată Sabatul. A rămas uimit când tânărul vorbitor a explicat în prelegerea lui toate acele texte, înainte ca Loughborough să aibă ocazia să le folosească. Prin lucrarea acestui misionar pionier, mulți au ajuns la lumină.
Există însă mai multe feluri de pionierat. Aproximativ în perioada aceea, Andrews, părinții săi și alte câteva persoane au plecat în ținutul de frontieră al statului Iowa, pentru a desțeleni pământul și a întemeia o nouă comunitate. Sănătatea lui Andrews, asemenea sănătății multor altora, devenise slabă, iar munca fizică grea în aer liber, alături de părinții lui, l-a ajutat să se refacă.
Creatorule, viața de astăzi este atât de complexă și totuși atât de comodă, încât mult prea mulți dintre noi uităm cu totul de creația Ta și de faptul că ne-ai făcut să trăim în mijlocul ei. Așa cum conducătorii bisericii de la începuturi întreceau uneori măsura în entuziasmul lor, la fel facem și noi. Ajută-mă să păstrez echilibrul și să-mi amintesc că pot lucra pentru Tine atât în pământul cel bun, cât și cu mintea și cuvintele mele. Amin.