După ce călătorise mult prin Statele Unite, John Andrews era deja un misionar experimentat, astfel că plecarea în Europa nu constituia pentru el o realizare nemaipomenită. Pentru tânăra biserică era însă un pas uriaș. Mai multe persoane duseseră deja mesajul în Europa, iar interesul creștea. Prin urmare, în 1874, Conferința Generală a votat să trimită un misionar oficial, susținut de biserică. Fiind o călăuză spirituală, un scriitor erudit și un apărător limpede al adevărului, alegerea a căzut asupra lui J. N. Andrews.
Soția lui murise cu doi ani înainte, așa că a plecat împreună cu fiul și fiica sa, aflați la vârsta adolescenței. Lucrarea a fost foarte grea și descurajatoare, nu numai din motivele la care s-ar gândi oricine — munca într-o limbă necunoscută, printre oameni necunoscuți și nu întotdeauna primitori —, ci și pentru că Andrews era, din nou, un pionier. Conducătorii Conferinței Generale, aflați la mii de kilometri distanță, nu înțelegeau pe deplin dificultățile lui și nu-i ofereau întotdeauna cel mai bun ajutor. Andrews a muncit din greu pentru a învăța franceza, italiana și germana, iar copiii lui au făcut același lucru. Mary era deosebit de înzestrată la limbi străine și traducere și devenea tot mai importantă pentru lucrare.
Apoi tragedia a lovit din nou. Andrews a fost chemat acasă pentru o adunare de tabără la Battle Creek și, deoarece Mary era bolnavă, a adus-o cu el, sperând că sanatoriul o va putea ajuta. Nimic însă nu a dat rezultate, iar Andrews a privit cum viața fiicei lui iubite, în vârstă de șaptesprezece ani, se stingea. I-a spus unui prieten: „Mi se pare că mă țin de Dumnezeu cu o mână amorțită.”
Doamna White i-a trimis o scrisoare pe care trebuie s-o fi păstrat cu mare preț. Îi spunea că văzuse într-o viziune atât durerea lui, cât și mângâierea oferită de Dumnezeu. I-a amintit că Isus va reveni și că își va vedea din nou ființele iubite.
Dumnezeu al compasiunii, ne trimiți mângâiere atunci când avem nevoie de ea, cel mai adesea prin cuvintele și brațele alinatoare ale prietenilor noștri. Ajută-mă să fiu gata atât să ofer, cât și să primesc această mângâiere în Numele Tău. Amin.