Într-unul dintre primii ani ai secolului al XX-lea, un băiețel afro-american pe nume Theodore și-a pierdut ambii părinți. Trebuie să fi fost o perioadă cumplită pentru el. Nu cunoaștem detaliile copilăriei sale, dar sunt sigur că, dacă l-ai fi întrebat, nu și-ar fi imaginat că Dumnezeu avea să folosească această încercare timpurie spre binele multor oameni.
Theodore a crescut însă puternic și capabil. Învățase să se mulțumească cu puțin și dobândise compasiune pentru oamenii a căror viață era, asemenea vieții lui, tragică sau dificilă. La șaisprezece ani s-a mutat în Wisconsin și a locuit cu o familie adventistă. Aceasta l-a ajutat să înțeleagă că Dumnezeu avea un plan pentru el. Mai târziu avea să spună că întoarcerea lui la Dumnezeu „l-a așezat din nou cu partea corectă în sus”.
A călătorit la Los Angeles, unde a cunoscut-o pe femeia care avea să-i fie tovarășă de viață și ajutor, Lila Thrasher. Au avut patru copii și s-au mutat la Loma Linda din două motive: pentru ca fiii și fiicele lor să primească o bună educație creștină și pentru a avea o bază pentru o lucrare prin care să-i ajute pe alții. Nu îi interesa prea mult ce formă urma să aibă acea slujire, atât timp cât îi ajuta pe oameni și îi conducea la Hristos.
În anii 1940, Dawson a lucrat în farmacia și în brutăria instituției cunoscute astăzi drept Universitatea Loma Linda. Apoi a devenit directorul serviciilor de întreținere la Academia Loma Linda și „diacon general” al bisericii Universității Loma Linda, care avea 4.750 de membri.
Unii ar putea considera acestea niște începuturi modeste — și chiar erau: slujbe smerite îndeplinite de un om fundamental smerit. Dawson nu ar fi formulat lucrurile astfel, dar îți poți imagina viața fără oamenii care lucrează în brutării și farmacii și, mai presus de toate, fără cei care mențin curățenia și ordinea?
Doamne al sufletelor smerite, ai enumerat smerenia printre roadele Duhului Tău Sfânt și „ajutorarea” printre darurile spirituale. Mai presus de toate, Tu Însuți Te-ai smerit, ai devenit om și ai venit să trăiești în sărăcie și încercare. Prin urmare, nu trebuie să mă neliniștesc din cauza niciunui început smerit pe care l-aș putea avea. Amin.