Marea majoritate a materialului studiat până acum despre viața pionierilor adventiști s-a referit la cuvinte scrise, rostite și tipărite. Este însă limpede, de la începutul și până la sfârșitul Bibliei, că Dumnezeu acordă muzicii aceeași importanță. De fapt, serviciul din sanctuarul Vechiului Testament nu includea deloc predicare, ci numai sistemul jertfelor și muzica!
În vara anului 1947, în perioada în care „Vocea Profeției” și „King’s Heralds” se dezvoltau puternic, o tânără a fost invitată să li se alăture. Avea o voce frumoasă și bogată de contralto și cântase la evenimentele organizației United Service Organizations din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De curând devenise membră a bisericii prin activitatea emisiunilor „Quiet Hour” și cântase și pentru acestea, dar continua să refuze oferta de a lucra la „Vocea Profeției”. De ce?
„Nu am nicio pregătire! Nici măcar nu știu să citesc notele muzicale!”
Nimănui nu-i păsa. Prin cântecul ei Îl lăuda pe Dumnezeu, iar acesta era lucrul important. În cele din urmă, în anul 1947, Del Delker a acceptat să se alăture familiei „Vocea Profeției” și a început o altă colaborare care avea să dureze incredibil de mult. Numele ei a devenit foarte cunoscut, și nu numai în cercurile adventiste.
La început a lucrat în principal ca secretară și cânta numai din când în când, însă în anul 1950 a început să cânte cu regularitate. În primii ani a studiat și pentru a obține diploma de licență în religie.
Dumnezeu al iubirii, cât de bogată și curată este într-adevăr iubirea Ta! Orice dar sau talent mi-ai oferit, ajută-mă să-l folosesc pentru Tine cu aceeași credincioșie ca oamenii ale căror nume sunt mai cunoscute. Nu am nevoie de faimă. Doresc numai să-Ți slujesc. Amin.