Am petrecut un trimestru întreg cunoscându-i pe pionierii adventiști — oameni, cei mai mulți dintre ei tineri, care L-au iubit pe Dumnezeu cu toată inima, cu toată mintea, cu tot sufletul și cu toată puterea lor și care au căutat să cunoască adevărul, întregul adevăr și nimic altceva decât adevărul. Am văzut cum Dumnezeu i-a condus la formarea unei denominațiuni noi și cum a continuat să-i călăuzească în anii care au urmat.
Unul dintre lucrurile învățate este că noi — nu doar adventiștii, ci toți urmașii adevărați ai lui Dumnezeu — avem anumite valori fundamentale. Acestea ne definesc, nu numai că ne identifică, ci ne fac ceea ce suntem, iar Dumnezeu le poate folosi pentru a-i atrage pe alții la Sine.
În trimestrul al treilea vom studia câteva dintre aceste valori fundamentale, căutând modalități prin care să le însușim mai deplin.
Cadrul după care vom organiza studiul acestor valori este „lista scurtă” a lui Dumnezeu cu valorile veșnice: Cele Zece Porunci. Avem tendința să le considerăm doar o listă de lucruri pe care trebuie sau nu trebuie să le facem. În realitate, aceste șaptesprezece versete reprezintă descrierea lui Dumnezeu despre cine este El cu adevărat și modelul pentru ceea ce dorește să devenim noi. Dacă vom lua în serios prima poruncă — „Așază-Mă pe primul loc în viața ta” —, vom descoperi că toate celelalte sunt lucruri pe care Dumnezeu va începe în mod miraculos să le clădească în noi. Ele vor deveni, de fapt, descrierea a ceea ce suntem cu adevărat. Uimitor!
Isus a spus că toate poruncile — nu numai Cele Zece, ci întreaga Lege și Profeții, modul Lui de a spune „toată Biblia existentă în vremea Sa” — puteau fi cuprinse în două: iubește-L pe Dumnezeu și iubește-i pe ceilalți. Cele două pot fi concentrate și mai mult într-una singură: IUBIREA! Iubește în orice vreme, iubește-i pe toți oamenii, iubește fără limite, motive sau condiții. Ucenicul Ioan a fost unul dintre cei care au învățat cel mai limpede acest principiu în timpul petrecut cu Învățătorul. El a spus simplu că Dumnezeu este iubire și că, dacă refuzi să iubești, nu-L cunoști pe Dumnezeu.
Să fim foarte clari: Ioan nu a spus că, dacă nu reușești întotdeauna să iubești bine, înseamnă că nu-L iubești pe Dumnezeu! Noi, cei care Îl iubim pe Dumnezeu, nu reușim încă de multe ori să iubim așa cum trebuie, nu iubim niciodată la fel de desăvârșit ca El și învățăm fără încetare să iubim mai bine. Cei aflați în primejdia de a nu-L cunoaște deloc pe Dumnezeu sunt aceia care refuză să iubească, cei care găsesc scuze pentru a nu iubi de data aceasta sau persoana aceasta.
Mare Iubitor al tuturor copiilor Tăi, în orice vreme, doresc să fiu asemenea Ție! Ajută-mă să trăiesc în iubirea Ta, să mă cufund în ea, s-o văd, s-o simt și s-o gust. Umple-mă până la revărsare cu iubirea Ta, astfel încât ea să se reverse peste toți oamenii, mai ales prin crăpăturile și golurile de care sunt atât de conștient. În timp ce continui să citesc, arată-mi modalități noi și practice de a iubi. Amin.